|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ Fotograful de suflete
■ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
■ (Momentul acela cand…)
■ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ Copacul din hazardul acestei inimi
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
■ Crepuscul
■ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
■ Capcană
■ mamă moartă
■ Unul dintre avataruri
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Sonet XLVI poezie [ ] (viitor peste ruine … )
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ovidiu Oana [pârâu ]
2009-11-03
| |
Prea des mă plec cu fruntea peste masă,
de-acolo mă pornesc spre nou trecut
și-mi biruiesc prezentul prea durut
de grija că aici nu mai am casă.
Un gând mă poartă, pas spre început,
urnire poate aspră, dureroasă,
dar îmi ajunge viața mincinoasă,
o colivie ca un fals sărut.
Când mă trezesc, văd ziua luminoasă,
văd zorii unui mâine nenăscut;
ispită mi-e răspunsul nevăzut
de prima ursitoare arțăgoasă.
Doar am visat? Nici vorbă! Văd în mine
un viitor născut peste ruine.
|
|
|
|