poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-15 | | După ce-ai închis, am căzut, m-am lipit de Pământ și m-a primit. Eram iar una cu el. Și atunci, din mine a țâșnit izvor, a crescut pârâu și a adunat în cale-și tot răul presărat în jur când eram om. Și astfel, s-a prefăcut în râu și a smuls copacul ce crescuse înalt și frumos, dar prea repede și fără să vrei. Și apoi, a fost fluviu și a rupt tot ce era tânăr și fraged, chiar dacă avea rădăcini adânci. Și s-a vărsat în ocean. Nu mi-a rămas decât Vântul care mă bântuie și mă-mprăștie Fir cu fir… Tu, Vântule, aruncă-mă-n mare, să pot căuta lacrima vărsată Cândva de iubitul meu pentru mine! Să caut, să mă-nvârt și să caut. Veșnic.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate