Decorul vast, antic
al cercurilor de-adamant
de-un verde-albastru înghețat
îmi arunca-n cutia dintre oase
furtuni cu ape noroioase,
ce-ncolăceau – aprinse –
lumini din alte vise

Și-n pragu-ntunecatului decor
- antic și vast ca lumea toată –
stăteau ascunse-n palme de-altădată
doi maci culeși de dinții incolori
ai mortului sculptat in piatra

Și-n vastul, anticul decor,
ce săruta cumplita-mi față
cu buze negre, ca de scrum,
îmi tremuram clipe din viață