De ce trebuie sa pierzi mai intai,ca sa simti placutul gust al victoriei?
De ce trebuie sa plangi ca sa poti rade cu tot sufletul?
De ce trebuie sa orbesti ca sa pretuiesti lumina atat de banala de zi cu zi?
Pentru ca omul inseamna pacat adulmecat de durere.Sfasiat,lovit,patruns,omul isi vede mai departe de viata.Ce e viata?Un sir de zile suspendate pe undeva,din care una traiesti si alta mori...
Ramuri de suferinta ii incununeaza drumul si simte ca fiece pas e ca un ghimpe sfasietor.Dar continua!Continua ca un invins victorios,ca o lacrima fericita,ca un orb clar-vazator..
Viseaza cosmaruri sau ingeri de matase,dar ce-l tine in viata e speranta ca dimineata urmatoare va fi mai luminoasa.

Si ce e cel mai grav e ca nu poate spune de viata lui nici macar ce e banala!