există un pa de zi, alb, rotund, un pa de noapte,
un pa de început și un pa de sfârșit,
există un pa de lumină și unul de întuneric,
un pa înainte de care să asculți și un pa după care să așterni o cruce,
însă există un singur pa pentru lecția
despre cub sau alte forme lumești

există un pa în loc de ce mai faci, un alt pa în loc de la revedere și un altul
în loc de te iubesc, există un pa de o clipă și un pa de o viață,
un pa bun și un pa rău, un pa alb, lucios, ca o gheară prinsă de cer și un altul, negru,
un pa masculin, atunci când eu spun pa, domnului Pa
și un pa feminin, când domnul Pa îmi spune mie, hai pa,
există un pa al celorlalți, gri, neutru, cu urme de ceață pe degete,
însă există un singur pa al domnului Pa, albăstrui, deasupra mâinilor mele

există un pa de drum lung și un pa scurt, de un pas, doi, de o viață, două, apoi există
un pa de o întrebare, tu esti cub?, și există un alt pa, de răspuns, cubul suntem noi,
există un pa perfect, abstract, rece, al imaginației mele, și un pa imperfect, real, tandru, al
domnului Pa, apoi mai există un pa de traversat o stradă și un pa răsfirat, calm, de privit lumea
prin sticla ovală a ceasurilor, există un pa după care
să ne ascundem și un alt pa după care să ne recunoaștem,
eu, tu, și ceilalți, cu buzunarele lor, umplute cu pa
cu brațele lor, umplute cu pa