dimineața se strecoară-n pat luându-mă în brațe
negre sunt urmele visului pe pleoapă
și umedă liniștea din zori
orele se apropie de pat și te ajută să te ridici
una îți pune papucii
alta îți leagă halatul de casă
și-încet, încet îți faci încălzirea cu ele
drumul de la pat la cana de cafea
drumul zilei către seară printre frânturi de ziare
și drumul nopții către alte vise

timpul comorilor neatinse
e o cinematecă
închinată filmului mut