acum între palmele mele. te întind întâi ca pe-un plasture și-mi acopăr
cu tine
cicatricile
te strâng apoi te fac pastila care-mi dizolvă frica și te-nghit așa
fără apă zâmbesc
sub cearceaf așteptând
cu destulă răbdare să-ți faci efectul în timp ce din degetele tale-mi construiesc
Bărcuțedehârtie; le dau drumul apoi
în sângele meu și-n tot ce se mișcă în mine pentru că
tudormi și-ai lăsat toate ușile
deschise și ți-aș putea pătrunde în vis fix acum cu mai multă violență decât
mă crezi în stare spunându-ți /chestii/
atât de multe /chestii/ aruncându-mă-n pereții tăi interiori și legănându-te ca pe-o Bărcuțădehârtie sus jos
sus
jos până ajungi să mi te potrivești în sânge și-n tot
ce se mișcă în mine ca și cum aici
ți-ar fi fost dintotdeauna locul