urmează-mă!
cuvintele urcă scară la cer
despărțindu-mă de închisoarea sferică

de fiecare dată mă trezeam în celula mea cea de toată ziua
care se dilata și se contracta în jurul unei constante
nu mai mult de douăzeci și patru de ore
cât ține atotputernicia lui azi
carpe diem este închisoarea perfectă
în care nu au loc nici ziua de mâine și nici cea de ieri
răstignite pe suprafața celulei sferice
amintire a ceea ce a fost sau nu

împreună-am traversat barierele
și te-am urmat încrezător
de aici din afara oricărei zile
pot privi detașat
în toate direcțiile fără să mă doară

undeva, departe, ziua de ieri și cea de mâine
se ascund.
iar ziua de azi numără cadențat
orele