Despre cristale

Ne-am obișnuit a considera informații doar ceea ce primim prin intermediul cărților sau prin mass-media. De fapt suntem bombardați cu informații de cum deschidem ochii pe lume și până când îi închidem. Totul: oameni, animale, plante, obiecte ne transmit permanent informații pe care noi le primim și le prelucrăm conștienți sau nu de existența sau de valoarea lor. Mediul înconjurător, sursă inepuizabilă de informații, a fost perceput ca atare doar în momentul în care omul a devenit conștient de existența lui.
Piatra, folosită în paleolitic doar ca simplă unealtă, începe să fie privită și apreciată mult mai târziu pentru valoarea ei estetică si terapeutica. În piramidele închinate unor faraoni de renume s-au găsit obiecte de podoabă din sau cu pietre prețioase. Fiecare piatră își are istoria ei. S-a născut apoi cultul pietrelor, cu denumiri care au intrat în vocabularul popoarelor. După ce Platon a descoperit în limpezimea cristalelor cele 5 poliedre ale geometriei lui spațiale, interesul pentru structura cristalelor a crescut permanent. S-au descoperit cele 7 sisteme de cristalizare cu cele 32 de clase, dar cauza formării cristalelor încă își mai caută răspuns. Tehnica tăierii pietrelor a evoluat în timp de la forma rotunjită în “carbochon” până la tăietura “brillant”, realizând o optică deosebită datorită refracțiilor multiple.
Istoria pietrelor prețioase este și istoria glipticei, adică a tehnicii de a le grava și sculpta, cunoscută de la popoarele vechi ale Egiptului.
Cel mai vechi diamant celebru este “Koh-I-Noor” despre care legenda spune că a fost purtat de Mahabharata, maharajahul Indiei, trecând apoi prin mâna mai multor maharajahi.
Bijuteriile, mai vechi sau mai noi, produc asupra noastră o fascinație puternică.
Despre posibilitatea cristalelor de a stoca și genera energie primim informații din legendele înaintașilor. Despre folosirea lor pentru terapie, învățare, contacte interumane și intergalactice, informațiile se pierd în negura timpurilor, se regăsesc în vremea Cleopatrei, a Caterinei de Medici și ajung până în vremurile noastre. Faptul că pietrele, și nu numai ele, primesc și transmit informații pare un lucru evident macar dacă ne gândim la însușirile nefaste ale diamantului albastru Hope de exemplu, printre purtătorii și posesorii căruia se numără Ludovic al XVI, Maria Antoaneta, Abdul Hamid, bancherul american Hope, toți sfârșind tragic. Cum s-ar putea explica altfel faptul că un obiect primit de la cineva drag poate funcționa ca talisman, decât prin aceea că obiectul primit are amprenta sentimentelor celui care ni l-a oferit, este mesagerul lui.
Fiecare dintre pietrele colorate are asupra noastră efecte mai puternice sau mai slabe. Cu cât un cristal este mai puțin prelucrat, cu atât efectul lui asupra sănătății noastre este mai puternic.
Diferitelor zodii li se asociază pietre semiprețioase sau prețioase. Asocierea este oarecum forțată, lucru ce se vede și din faptul că pietrele diferă de la o sursă de informație la alta. Nativii fiecărei zodii sunt predispuși la anumite boli dar de regulă culoarea chackrei determină culoarea pietrei. Dar dacă, de exemplu, este o epidemie de gripă, nu piatra potrivită zodiei ne va ajuta, ci piatra care se potrivește zonei gâtului, adică fie topazul albastru, fie agatul albastru.
Purtate zi de zi, pietrele pot funcționa asemănător paratrăsnetelor: atrag “săgețile otrăvite” ale celor cu gânduri rele, preiau vibrațiile energetice joase. Ca o paranteză, nu există energii negative și energii pozitive: energia ori e, ori nu e! Vibrațiile joase ne sunt însă dăunătoare, cele înalte ne sunt benefice.
Cunoscând culorile asociate fiecărei chackre (zonă a corpului), folosim pietre pentru ameliorarea diferitelor afecțiuni. Baza majorității pietrelor o constituie banalul dioxid de siliciu, care în stare amorfă reprezintă nisipul iar în stare cristalizată cuarțul, incolor în stare pură, colorat dacă este impurificat cu alte minerale ( agate, opale, piatra lunii, citrine, etc). De aceea cristalul de cuarț poate fi și este purtat de cei mai mulți dintre noi. La fel diamantul, care este carbon în stare pură.
Pentru neadaptarea la mediu, adică pentru chackra rădăcină, putem folosi carnelina, un agat de culoare roșie, simbol al puterii și frumuseții, care ne echilibrează schimbul energetic și ne ușurează găsirea locului în viață. Stabilește contactul cu pământul pentru persoanele distrate, împrăștiate, confuze.
Pentru chackrele a doua (sub ombilic) și a treia (plexul solar) se pot folosi pietre de culoare galbenă până la maro, respectiv topazul auriu, citrina, agatele ochi de pisică sau ochi de tigru. Atenție la opale care amplifică stările emoționale proaste: supărarea, depresia, ranchiuna. Pentru dizolvarea unor astfel de stări poate fi folosit cu succes cuarțul fumuriu, dar cristalele trebuie să fie naturale, neiradiate, limpezi.
Pentru chackra a patra a inimii se pot folosi pentru echilibrare cuarțul roz, jadul, aventurina de culoare verde. Aventurina verde este potrivită pentru echilibrare emoțională, mentală sau fizică în orice zonă a corpului în care se simt dezechilibre.
Cea de-a cincea chackră, a gâtului, poate fi echilibrată cu pietre de culoare albastră: agata albastră, turcoaza, crisocola, acvamarinul, indigolitul.
În general suntem programați sau ne programăm să ne înăbușim pe noi înșine, să ne creem blocaje artificiale, iar agata albastră înlătură aceste blocaje. Poate fi plasată în orice parte a corpului în care se simte o congestie, o inflamare. Răcorește și calmează.
Despre cuarț legendele atlanților spun că înainte de distrugerea Atlantidei, continentul dispărut, inițiații necorupți au programat o serie de cristale cu informația deținută de civilizația lor pe care le-au materializat în diferite zone ale pământului. Conform programării, vor ieși la suprafață în momentul potrivit și vor fi îndrumate către ele persoane care vor putea să-și acordeze mentalul cu vibrațiile lor, pentru a recepta înțelepciunea și cunoașterea fixate în ele.
Trebuie mare atenție când le purtăm pentru că ele ne apără de răul din jur dar nu ne apără de răul din noi și, mai ales, nu pot fi păcălite. Nu se poartă mereu și mai ales NU când suntem supărați, furioși, ranchiunoși, stresați. In astfel de situații cu incărcătură emoțională negativă se folosește, pe termen limitat și de preferat dimineața, haspul care preia acea încărcătură.
Toate pietrele se purifică din când în când fie prin spălare cu apă sau cu apă de mare, fie se țin direct la lumina soarelui, fie se înfig în solnița cu sare până a doua zi, etc. pentru a elimina vibrațiile joase pe care le-au preluat din jur.