Discutam mai deunăzi, într-un cerc restrâns de prieteni despre toate cele, și nu știu cum de-am mai ajuns și la sex. Și atunci una dintre prietenele noastre a spus: Vai, cât ne-a lipsit nouă educația sexuală !
La început am rămas cu gura căscată. Mi se părea o remarcă deplasată și cu totul fără rost pentru noi, (toți fiind trecuți de 60 de ani). Cu atât mai mult, cu cât, despre această prietenă avusesem totdeauna părerea că știe destule, ca să nu zic totul, despre dragoste și că ne-ar putea da lecții utile tuturora.
A urmat explicația prietenei din care reieșia regretul, dacă nu, chiar frustrarea, că de fapt, toată viața n-a știut să facă dragoste așa cum și-ar fi dorit sau cum ar ști acum, în urma experienței de–o viață (sexuală, desigur, dar poate, nu numai). Zicea ea că pe noi, în copilărie, și nici măcar la tinerețe, nu ne-a învățat nimeni cum să facem dragoste. Mai degrabă s-au străduit să ne învețe: să nu facem dragoste. Și „vai de acel om care nu a învățat în tinerețe să spere, să iubească și să aibă încredere în viață” (Joseph Conrad).
Gândindu-mă mai bine i-am dat întru-câtva dreptate. Desigur nu pun semnul egalității între a iubi și a face dragoste. Dar, oare am știut cel puțin să mă bucur de femeia sau femeile cu care am făcut dragoste? Adică, cum ar fi trebuit să primesc harul divin al contopirii dintre bărbat și femeie. „A avea brațe, o inimă, sex ... înseamnă a descoperi că sensul lumii se găsește în doi: el există sau se relevează în comuniune", spunea un gânditor. Și mai ales am știut oare cum și cât ar fi trebuit s-o răsplătesc pe cea care mi s-a dăruit cu atâta generozitate. „Dacă vrei să fi iubit, iubește și învață să dăruiești, fiindcă dragostea este singurul bun care sporește atunci când îl dăruiești!”(Bejamin Franklin).Ca să primești dragoste trebuie să dai dragoste, trebuie să te dai necondiționat. Oare am făcut-o ? Cu siguranță, nu! Și nu doar fiindcă nu am vrut, sau nu am simțit nevoia. Mai degrabă cred că nu am știut cum să o fac(dragostea, desigur).
Dar nu cred că toate astea s-ar fi putut rezolva doar prin educație sexuală. O femeie „ți se dă”, „o ai”, nu doar te culci cu ea sau „faci sex”, cum foarte urât se spune acum; exceptând doar întâlnirile cu prostituate, de satisfacere egoistă a unor necesități fiziologice. În „a face dragoste” este vorba de o relație de încredere, mai ales din partea ei, la care nu ai dreptul să nu răspunzi tot cu încredere. Dar ești cu adevărat în măsură să o faci ? Căci „iubirea, prietene, nu începi să o simți decât din momentul in care ai început să o dărui” (Vianu Mureșan). Chiar dacă necesitățile tale fiziologice și sufletești ți le cunoști, de bine de rău. Dar ale ei ? De ce are nevoie femeia cu care faci dragoste pentru a fi satisfăcută? Oare tu știi ? Ea ți se dă pentru a te satisface. Dar tu, o satisfaci oare? De fapt una din componentele satisfacției tale este dată și de măsura satisfacerii ei. Sau așa ar trebui să fie. Așa ar fi normal să fie. Dar, oare e ?