poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 37 .



A venit cu șosetele ude
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [diromil ]

2025-11-24  |     | 



mamă,
azi dimineață a intrat Dumnezeu în sufragerie
cu șosetele ude; ne-a murdărit covorul cu modele turcești,
(și-a cerut scuze, că El nu prea știe să meargă pe vârfuri;
zice că de două mii de ani îl tot necăjesc oamenii
cu fricile lor despre moarte,
și nu mai apucă,
săracul,
să-și curețe prea bine 'ncălțările.)

i-am spus să nu-și facă griji,
că noi ne descurcăm un pic mai bine cu spaima:
aprindem, de pildă, lumina pe hol
și mergem încet,
de parcă pereții ar dormi
și am vrea, cumva, să nu-i supărăm.

„așa e”, a zis,
„pereții au somnul adesea foarte ușor.”

m-am așezat la masă cu Dumnezeu,
i-am pus dinainte o farfurie cu supă de roșii;
a suflat în ea cu o grijă copilărească,
apoi a început să mestece liniștit,
la început rar, dar se vedea că-I e foame,
fiindcă lingura a început să tremure
și să lovească farfuria — cling-cling —
ca un deget care ciocăne la fereastră.

„e bună”, mi-a șoptit, „sărată după potrivă.”
„a fost un an al roșiilor bun”, am zis, cam mândru;
și privindu-L, m-am rușinat
pentru că — nu știu de ce — începuse
a lăcrima.

m-am ridicat atunci și am adus o cârpă de la bucătărie,
cu care i-am șters lacrimile,
așa cum mai demult îi ștergeam bunicii broboanele de pe frunte
iar ea tremura, săraca, neștiind nici ce zi și nici cine este.
și am fost fericit o secundă întreagă
că pot să-L ajut pe Dumnezeu
cu ceva atât de banal.

am deschis mai apoi o fereastră,
să intre aerul rece.
Dumnezeu s-a ridicat, a spus „mulțumesc”,
și a plecat. pe covor a rămas o dâră de apă,
în formă de literă mare;
nu știu dacă era un M,
sau un U,
sau doar un semn
că fusese acolo.

de-aia, când ai intrat mai târziu în cameră,
mamă,
și m-ai întrebat de ce stau așa nemișcat,
ți-am spus adevărul; și, deși nu m-ai prea înțeles,
m-ai mângâiat pe creștet, cum făceai altădat’,
încât, dintr-odată, eram parcă mai ușor
decât umbra oricărei amintiri
și mai greu, oricum, decât oricare vină.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!