Scrie!
Ia creionul și scrie!

Ce să scriu?

Ce vrei, doar scrie!

Nu știu ce
și pentru cine,
nimeni nu citește,
nimeni nu mai caută
neînțelesuri
E așa de ușor să nu cauți
să nu încerci
să nu ...

Și ce? Lasă-i pe ceilalți, scrie pentru tine
hai,
încearcă!

Îngere, tu ești?

Scrie ca și când doar asta ai ști să faci,
temeinic, limpede, caligrafic,
sau ca și cum ți-ai vărsa dorul
tatuat de atâta timp
pe cele patru camere ale inimii tale contorsionate
în tăcere

Scrie despre atunci când te-ai îndrăgostit prima oară

De-abia îmi amintesc ...

Scrie ca demult, când îi spuneai copilului povești
despre Ilene Cosânzene și feciori de împărat,
despre cai ce mâncau
jăratic
și renășteau în Feți-Frumoși

Scrie ca și cum te-ai spovedi,
cu credință
și cu speranță,
ca un condamnat la moarte ultima lui scrisoare
ori ca și cum ar fi cea din urmă privire a ta
asupra acestei lumi atât de nesăbuit de frumoasă
și solitară,
ca și când acesta ți-ar fi testamentul ...


Bine, bine!
Iau creioanele colorate și scriu.
ÃŽncerc.

în cerc