Serafimii – lumini suspendate în aer industrial,
precum niște drone făurite din aur,
trimiteau semnale concentrice
de rugi în spațiul digital.

Arhanghelii, luminați de lame de neon,
păzeau intrarea ca turnicheți roșii
ale metroului în alertă.

Vise ardeau pe ecranele retinei
ca niște comete proiectate.

Îngerii, în roiuri de confetti,
traversau munții de beton,
căutând urme în cloud,
pășeau desculți
pe poduri arcuite
peste ape, ca un pește-n oraș.

Printre rânduri de clădiri,
un ochi uriaÈ™ de ciclop
ca reflector mă privea.

Stânci de sticlă și umbră,
ca navele prinse în furtună,
își aruncau cabluri spre goluri.

M-am întors și m-am lipit de moment.
Mirosea a fum urban și a tămâie rămasă în haine.
Pereții bisericii se cutau în spatele pleoapelor,
iar o lacrimă se pregătea să învețe lumina.