atențiune, atențiune,
către toate calculatoarele din lume
(de pe pământ, adică, deoarece cu alea intergalactice nu avem nici o problemă de comunicare)
din acest moment intrați în stare de alertă
deoarece s-a infiltrat
în rețeaua mondială de calculatoare
un virus nedepistat.
virusul problemă este un fel de ,,anatemă",
adică ,,fără temă de casă".
vă rugăm să depistați și să izolați problema
pentru a se corecta.

în speranța că cererea va fi rezolvată cu succes, vă mulțumesc anticipat.
cu stimă, eu.

*explicația cuvântului ,,anatemă" echivalent cu fără temă:
nu uitați, conform dictonului creștin universal acceptat pentru majoritatea utilizatorilor de internet : bate și ți se va deschide, cere și ți se va da", dl. bill gates, un fost adolescent căruia nu prea îi plăcea să facă teme (nu temenele, cum fac musulmanii, acela poate fi un lucru folositor, la o adică; gestul în sine, vreau să zic, are o semnificație de sugestionare a trei dintre chakrele folosite în comunicare, cel puțin așa am dedus după ce am citit din ,,istoria secretă a lumii" doar jumătate, poate ceva mai mult)și-a pus în gând cu toată seriozitatea să scape de cuvântul scris, dar doar în vis se poate asta întâmpla, în realitate nu. Oricum, el ,,a inventat", adică i s-a dat, se înțelege, rezolvarea la problemă. De atunci ne-a scos din temă. nu cunosc decât o schemă pentru a soluționa această atât de gravă și de strictă problemă: accesul la orice fel de calculator să fie restricționat celor care nu au bacalaureat, luat pe bune, nu pe interese, că azi , cum ,,interesul poartă fesul", Pământul însuși și-a pierdut fesul și s-a oprit. acum jos cu pălăria, și rămânem pentru o vreme în capul gol, căci atmosfera de ozon ((oxigen concentrat, așa cum se respiră în pădurile de munte, printre brazi și fagi, la umbra deasă de la deal, sub vreun stejar, (pardon, gorun vroiam să zic, nu, nu cedru, că e mic) sau pe malul vreunui lac sau râu domol și liniștit de la câmpie, unde sălciile își sărută rădăcinile sub apă plângând de bucurie, duios alinate de vânt (nu tandru, că aia nu e de la noi, mai am exemple, mai apoi.))
Acum vă rog , dacă poftiți să puneți umărul și să-l urniți.
împingeți cu nădejde înainte și-napoi, cum îi jocul pe la noi. Nu contează în ce parte stați, nu va veni peste voi, copii, el va pluti în sus. gata, s-a dus! nu, nu e de săpun balonul de pământ. are el structura lui de piatră deci e greu destul, dar e greu doar lui însuși pentru că în spațiu nu este gravitație, nu-i așa? că dacă ar fi, atunci ar intra în câmpul gravitațional al soarelui, că altfel nu s-ar învârti în jurul lui. ,,-dar ce, pământul e un satelit? întreabă nepotul pe bunic./ -De, știu și eu, zise bunicul obosit, acum atât îți zic: pune mâna și învață; e deosebit de util în viață"
oamenii toți s-au întrunit la sfat ad-hoc (ce mai joc), chiar Moș Ion Roată l-a urnit pe scrânciobul timpului, alături de sătenii lui. alte modele din universul mic adică infinit, o să vă mai propunem cu altă ocazie, acum mâncarea se răcește-n blid și nu e vreme de băzmit. Urniți!
*rămâne însă o problemă, poate că bill gates avea motive întemeiate să scape de temă, că altfel nu i se dădea ceea ce cerea ((că fusese miop, asta știm, poate chiar orbise între timp, dar mama sa nu știa și îl certa că nu scria; pe atunci alfabetul brille, al orbilor adică, (sper că am scris bine- aveam tema asta pe undeva, nu se inventase încă sau n-o fi fost el informat)). o altă mare urgență este să recitiți întreaga poveste, voi, cei care mai știți citi. cum, nu știe nimeni?
atunci ascultați-i pe bătrâni pe bătrâni mai bine, că ei știu să povestească și-s amintesc ceea ce citesc. ar putea citi și unii dintre copii, dar nu e bine, că ei nu au încă școala vieții, deci nu pot încă deosebi, ce e rău și ce e bine. poestea vârstelor nu s-a sfârșit. sunt și părinți ce știu citi și povesti, dar să nu credeți, cum eronat s-a interpretat, că este vorba despre frați, ci despre tați, tați de copii adică, dacă țin la odrasla lor și se simt interesați de viitor. Al cui? Al planetei și al lor, al vieții în Univers, desigur, dar nu mai apoi, pentru că noi ne referim la viața-n universul mic . (( dacă dumnezeu este poet nu știu, poate să fie mașină, e problema lui, bine că merge, se transformă în timp vreau să zic în sensul ăsta că merge, dar cine i-o fi pus nume cu siguranță că este: anume deoarece univers se potrivește perfect în vers. mai sunt și versuri șchioape, desigur, dar ele merg, șontâc-șontâc, așa ca un melc. știți fabula cu ,,iepurele și cu melcul" spusă de esop via lev tolstoi (,,via" înseamnă pe cale, pe drum, nu pe lângă drum, așa ca fata pescarului din povestea ,,fata țăranului cea isteață" de petre ispirescu, dar aia e o poveste puțin diferită) .o să o povestesc altă dată, acum aveți alte treburi de rezolvat. porniți! (adică voi trebuie să reporniți pământul în mișcare, exact așa cum bunicii noștri porneau timpul împingând ușor pendula- limba ceasului adică, și nu vă steie capul la prostii că nu-i de râs, copii răi și proști ce-ați fost. dar nu veți mai fi așa, că veți deveni isteți, buni și frumoși ca niște prinți din povești.cel puțin asta vă amintiți, nu-i așa? cum ce? sfârșitul poveștilor e totdeauna fericit, deși rămâne-ntruna (mereu ,adică) un fir deschis, de parca-i vrea să mai citești, dar te oprești. Noapte bună, sting lumina, actorii au plecat. rămâne doar nebunul să curețe scena. ,,cine nu-i gata îl iau cu lopata" și-i dau ceasul înapoi până va ști unde a greșit. înainte nu cred că se poate fără calculator. priviți cu grijă în monitor. nu vedeți departe pe o margine de lună pe micul prinț făcându-vă prietenos cu mâna de pe planeta lui? voi credeați că v-ar putea lăsa să îi stricați florile, să-i alungați privighetorile, să-i scoateți inima și să i-o despicați, cum ați făcut? a fost real. și l-a durut. așa ceva nu se va întâmpla. nici mai des și nici mai rar, de nici un fel. căci aroganța (vorba cântecului:,,prostului îi trebuie tichie de mătase" , iar dacă îi trebuie, dumnezeu îi va da, căci cei săraci cu duhul trebuie să fie fericiți; observați, aici nu citez pentru că nu știu textul pe de rost, deși am învățat; dar vă iubiți, că Dumnezeu e mare și bun și vă iubește și el pe voi la fel, adică așa ca pe sine însuși, dar v-ați întrebat vreodată dacă dumnezeu se iubește? nu e vorba de narcisism aici, ferit-a sfântu' să-ndrăznesc această blasfemie și să-l confund pe dumnezeu cu narcis, vechiul grec, nu știu de era erou ori zeu ( căci zeii vorbesc și eroii doar ascultă și execută); doar cel care a ascultat acele vorbe poate că era onanist și și-o fi imaginat că îi vorbește dumnezeul lui; voi îl urmați pe drumul lui ce duce în păcatul lui, că fiecare are un păcat, o greșeală adică, sau chiar mai multe, nu-i așa? nu trebuie să vă ierte Dumnezeu. Voi singuri trebuie să vă iertați, după ce veți înțelege ce ați greșit. Nu cu cenușă pe cap vă veți căi (dar acum nu vorbim despre acest lucru), am scris despre asta pe undeva, pe internet, și veți găsi) precum și violența: nu au ce căuta în această lume fără nume, că nu e o stea , nici o planetă, de aceea e greu să i se dea un nume, pe bune. cine să il dea? voi v-ați numit vreodată pe voi strigându-vă pe nume? pentru că numele nu ni-l dăm noi, alții ni-l dau. Acum, că prezentările au fost făcute, să ne luăm ,,la revedere", că așa se spune, că de auzit nu ne-am auzit, din vreme ce am vorbit în gând, nu-i așa? De fapt asta nu era o întrebare. cum a devenit așa? Păi limba română e o limbă numai bună pentru scamatorii, voi ați observat copii? mai observați.