Stau si ma uit la hainele aruncate pe podeaua rece si rigida.As vrea sa fiu si eu la fel ca ele,indiferenta,lipsita de sentimente si cuprinsa de linistea podelei.Dar eu stau in pat ..stau si ma gandesc cum de am ajuns sa te urasc..Te urasc si n-am crezut ca o sa ajungem asa..Asta este..este genericul de final al filmului nostru de lung metraj..Simt cum mi se impletesc fiorii de ura in inima.Simt cum ne indepartam din ce in ce mai mult.Vad cum nu iti pasa,vad ca nici mie nu-mi mai pasa,vad ca nu o sa mai fim ca inainte;fara flori primite,fara saruturi furate in noapte,fara luna ce ne privea uimita de cata dragoste poate sa lumineze la ore tarzii,vara strangeri in brate, fara zambete timide,fara sa ne mai vedem in fiecare zi..Asa e , au trecut momentele acelea in care imi sopteai cald la ureche, in care te tineam de mana si ma uitam in ochii tai cei mari si caprui…A trecut asa numita fericire..A trecut cum trec anotimpurile,cum trec toate.Nu?
Te vad cum stai acum in fata mea si te uiti la mine plictisit,satul si privirea mea e de oglinda si toate acestea se reflecta asupra ta ..Nu e vina mea.Am incercat sa fac timpul sa stea in loc, n-am putut, am incercat sa te fac sa ma iubesti, n-am putut, am incercat sa trec peste astea, inca incerc si sentimentele mele se sterg, asa cum mi se sterge si placerea de a mai trai, asa cum imi ramane viata lipsita de culori si fericire.
Cand imi amintesc cum imi promiteai ca nu o sa ajungem la acest razboi rece…Ca o sa ramanem ca doua picaturi de roua ce se lovesc si se impreuna..formand una mai puternica..Dar ai uitat sa-mi spui continuarea acelei picaturi,ai uitat sa-mi spui ca se desparte pana la urma,lovind o frunza batuta si arsa de soare..Acea picatura dispare, asa cum am disparut si noi doi,ne-am separat si ne-am diferentiat .
Mi se impanzesc in noapte lacrimile sarate si sobre.Gandindu-ma la tot ce a fost, imi pare rau..foarte rau.M-ai mintit de la inceput,m-ai facut sa cred ca ma iubesti si ca ma accepti asa cum sunt, cum te-am iubit eu..Dar n-a fost asa..Minteai mereu..iar faptul ca eu ma indragosteam de fiecare data mai mult de tine.. compensa mandria care cred ca-ti rasarea in suflet..
Stau si ma uit la frunzele prabusite la pamant..Pamantul le accepta fara sa ceara nimic in schimb decat o imbratisare eterna.Ma uit la copacii care se apleaca cu amagire si tristete catre pamantul rece si umed,pamantul ii accepta fara sa ceara nimic mai mult , decat o prabusire lenta si lipsita de sentimente.Privesc vantul care indeamna saracele flori sa se alature intr-o calatorie fara de sfarsit pamantului nepasator si umed.Cad fulgii de zapada peste aceasta scena de sacrificiu a naturii, vine iarna…zapada acopera cu multa dragoste si dragoste rece tot..chiar si pe mine.. chiar si pe tine.. pe toti.
Ne picura lacrimile pline de ura si dispret ale cerului inghetate de atata amaraciune si singuratate…ne picura usor pe fata rosie…ne picura.. ne ninge speranta pierduta a cerului in fiecare zi.
Ma uit in oglinda,vad cum mi se prelinge machiajul negru de pe sub pleoape catre umbra pieptului facuta de lumanarile cu miros fin si intens ,dar si el efemer,facandu-mi fata atinsa de toate ploile si furtunile sufletului.Stau pe scaunul meu..zac aici de cateva zile in asteptarea nimicului.In ochii mei se citeste toata povestea noastra..de la cap la coada..nepasatoare,lacrimile,spala aceasta poveste de cate ori incepe sa mi adie vreun gand in legatura cu ce a fost.Stau aici inchisa,dar oarecum fericita de cata atentie imi dau peretii mazgaliti si cojiti..Ma accepta si ma inteleg ..ei au fost aici mereu ,indiferent cat de urata si de trista m-am simtit,fericita sau abatuta, au fost singurii carora le-am confesat mereu toate starile, fiind atinsi de muzica trista si lenta ,ori impinsi de muzica zgomotoasa si fericita.Poate nu sunt asa cum ai vrea sa fiu,dar puteai sa imi confesezi si mie sentimentele pe care le aveai fata de mine,decat sa ma minti in fiecare secunda a verii noastre..
Imi amintesc cu drag cum visam la zilele viitoare petrecute impreuna; sa adorm ca un copil mic si obosit pe umarul tau dezvelit…si sa ma mangai cu asa zisa dragoste ce ai fi purtat-o pentru mine..crezandu-te si iubindu-te mai mult ca pe orice, adormeam fericita si multumita de noi…de ceea ce urma sa avem,de iubirea pe care crezusem ca se va uni intre noi.Dar acum..imi doresc ca tu sa nu ma fii mintit…Ceea ce este imposibil si nu pot nici macar sa ma mai mint cu gandul asta in continuare.
Hai sa uitam de tot, unul de celalalt!!!