Întâmplarea pe care o voi povesti în continuare pleacă de la o problemă de sănătate care m-a speriat foarte tare. Într-o dimineață mi-am dat seama că văd dublu și că, parcă, toate obiectele din jur se răstoarnă spre mine. Bineînțeles că m-am prezentat de urgență la spital, am fost investigat amănunțit, inclusiv cu cele mai moderne aparate (nu mi s-a „găsit” ceva deosebit) și, după nu mai puțin de patru săptămâni de internare, mi s-a promis că problemele mele se vor ameliora... în câteva luni.
Căzând și eu, ca mulți alții, în păcatul de a căuta pe internet răspunsuri la probleme de sănătate, m-am documentat, am citit referate, studii de specialitate, opinii ale unor bolnavi, pe diferite forumuri de discuții și am ajuns la concluzia că, totuși, diplopia (vederea dublă) ar fi trebuit să treacă până atunci. Nu era un simptom foarte rar, au mai avut și alții problema și nu au așteptat atât de mult rezolvarea ei.
Totuși, dacă cer „o a doua opinie medicală”? Dacă mă duc și la alt specialist?
Am pus între ghilimele sintagma, care se folosește astăzi atât de mult, pentru că îmi place cum sună și mă amuză, gândindu-mă cam ce însemna asta „pe vremuri”.
Păi, dacă înainte de „Evenimentele din Decembrie 1989” afla doctorul tău curant că ai îndrăznit să mergi și la alt spital sau – chiar mai grav – să întrebi pe vreun coleg de-al său ceva, erai terminat, mureai cu zile. Te amâna, cât putea, la consultații, se uita la tine chiorâș, îți spunea că nu are niciun pat liber, îți gonea vizitatorii din salon, nu-ți dădea concediu medical la externare și te înțepa în permanență cu săgeți în genul:
„Și ce-ai crezut că, dacă mergi la alt doctor, te va face el să fii ca în tinerețe? Adică eu sunt prost? Și, în definitiv ce mai vrei? Nu te uiți în buletin?”
Și așa mai departe, până nu mai mergeai deloc la el și așteptai totul de la Dumnezeu.
Culmea este că și al doilea doctor, din cauza căruia te respingea primul, cam tot așa gândea. Și pentru el, până la urmă, erai tot un „traseist”. Că, vorba ceea, „cine trădează o dată...”
Nu era chiar generală această atitudine, se întâmpla, însă, destul de des, depindea de norocul fiecăruia.
Da, dar acum suntem în democrație, avem voie să mergem la câți doctori dorim!
Că, dacă te uiți atent la trecătorii de pe o stradă, vezi că aproximativ un sfert dintre ei au într-o mână o radiografie sau un buletin de analize medicale. E drept, numărul celor care au un bidon de apă plată este mai mare, al celor cu gogoașă sau covrig este și mai mare, iar al celor cu telefon mobil... ce să mai vorbim!
Așa că, după ce a mai trecut încă o săptămână și eu tot dublu vedeam, am intrat pe site-ul unui alt spital și mi-am ales de acolo un medic. Dar pe unde aș putea să îl găsesc mai repede? Cum unde? Acolo unde medicii, din toate specialitățile, indiferent unde sunt angajați, fac niște ore suplimentare, adică pe la vreo policlinică particulară!
Așa că intru pe internet, caut după nume și mă lămuresc imediat.
Dau telefon la clinică, mă planific la o consultație și apoi citesc și părerile unor pacienți despre medicul respectiv, că acum, de aia este democrație, ca bolnavii să-și poată spune, public, părerea despre doctori, elevii despre profesori și așa mai departe.
Primul comentariu:
„Băi, nu vă duceți la doctorul Stelian că, orice problemă ați avea, el vă dă sermion, altceva nu știe!”
Și al doilea:
„Ai dreptate, de aceea este poreclit Doctorul Sermion!”
Eu, însă, nu renunț, nu stau să mai caut altul și, peste câteva zile, iată-mă în cabinetul „Doctorului Sermion”, care „mă ia în primire”:
- Ce ați pățit, domnule, de ce aveți ochiul acoperit?
Ca o paranteză, trebuie să precizez că la externare mi s-a recomandat ca, alternativ, să îmi acopăr câte un ochi cu un plasture, până îmi voi da seama că m-am vindecat, așa că oricine vedea, de la bun început, cu ușurință, că am probleme de vedere.
Dialogul continuă și răspund:
- Am fost internat, mai multe săptămâni, pentru o pareză a câtorva nervi intracranieni, din cauza căreia văd dublu. Problema nu s-a rezolvat încă, dar mi-au dat speranțe că în câteva luni...
- Cum în câteva luni? Ce tratament ați făcut?
- În spital mi-au dat, intravenos, un antiinflamator mai puternic, parcă se numea...
- Și acum?
- Acum iau mai multe vitamine și suplimente alimentare.
- Sermion nu v-au recomandat?
- Nu!
- Și cum naiba să vă vindecați fără sermion?!? Luați conform rețetei pe care v-o dau eu acum și ne vedem peste vreo două-trei săptămâni. Auzi că o să îi treacă peste câteva luni... cu vitamine și suplimente alimentare... fără sermion...
Stăpânindu-mi cu greu râsul, am luat rețeta, mi-am cumpărat sermionul pe care l-am băut conștiincios și... după două săptămâni eram perfect vindecat!