E o poveste albastră despre un element albastru sau o poveste roșie despre o ondulație. Nu, e despre un element închis la culoare și un alt element incolor. Defapt e despre toate cele 4 elemente.
La început a fost sfârșitul sau la sfârșit a fost începutul? Nu am înțeles niciodată asta și nici nu o să înțeleagă cineva. Defapt la începit (început – sfârșit) adică în prezent a fost sau este, ea sau el sau amandoi, oricum nu se știe. Și cum stătea ELEA (EL sau EA, EL și EA) în timp ce plutea în gol sau în materie se tot gândea ce să facă, că parcă s-a plictisit de liniștea ce îi înconjura și de bezna din jurul luie (lui/ei) ce devenea din ce în ce mai orbitoare. “O să pun o luminiță aici, o să pun o luminiță aici, o luminiță dincolo și poate fac și eu puțin mai întuneric că-i prea multă beznă.” Dupa ce a plasat acele luminițe, se tot uita la ele cum luminau a întuneric. Îi plăceau așa de tare că mereu se ducea la ele, ba la una, ba la alta, neobservând că negrul cel înconjura începea să se contureze făcând unde și mici și mari și lăsând în spate valuri adorate de pescari. Cum se plimba el de la o lumină la alta, încercând să le aranjeze din ce în ce mai bine, adăugând câte una alta din lipsă de hotărâre, observă că în spatele lui se tot forma o “pânză” de unde ce se tot mișcau armonios având efecte de toate felurile, care mai de care mai superbe și bizare. “I-a să apuc eu de pânză asta de lumină întunecată și să mi-o pun pe mine să văd cum îmi stă!” Când trase de pânză observă că luminițele ce tocmai le amplasase prin micul său vast regat, prindeau ba forme ciudate, ba se mișcau rapid de încet sau încet de rapid, către toate direcțiile posibile. Văzând asta, îi apăru` un zâmbet, un surâs de fericire observând cât de frumos arată acele luminițe sub pânza de valuri ce tot o mișca. Era un haos complet, ca atunci când un copil dă de lada de jucării încercând să se joace cu toate împrăștiindu-le prin toată camera. Era superb. În anumite locuri pânza se aduna cu dimensiuni mari pe o distanță destul de mică, astfel că din acel loc sclipi o lumină destul de ciudată încât să-i atragă atenția marelui Creatore ( Creator – Creatoare). Avea ceva schimbat.... Culoarea, iar acea culoare se tot schimba de la un moment la altul, ba mov, ba albastru, ba vernil, ba verde, uneori chiar și galbenă, portocalie și roșie. Nu mai văzuse așa ceva. Probabil, așa a fost să fie, însă luie (lui/ei) îi plăcea la nebunie. Atăt de tare încât a tot început să facă luminițe și să le pună pe pânză pentru a sclipi ca niște paiete. Înnebunit de frumusețea din fața ochilor începuse să se tot învârtă cu pânza de luminițe închizându-și ochii și rotindu-se continuu foarte mult timp sau foarte puțin. Când deschise ochii rămase uimit. Nu-i venea să creadă ceea ce a făcut. Toată pânza s-a împraștiat în întreg spațiu vast, mic și negru luminat, plasând unde și luminițe în toate colțurile regatului. Era o priveliște ce nici un cuvânt, propoziție sau o carte nu poate exprima. C-am ceva ca dragostea din zilele noastre care tot de Creatore a fost împarțită. Împietrise, nu se mai putea mișca o secundă, un metru, o undă din locul în care se afla mirat de ceea ce creiase. Toate acele unde și luminițe continuau să se miște în toate direcțiile având diferite tipuri de traiectorie, ba se roteau în jurul lui, ba în jurul lor, ba în jurul altor luminițe și unde. Mult timp ELEA a rămas nemișcat, aproape o eternitate, însă în timp ce privea, luminițele și undele își continuau dansul ca un vals între timp și spațiu. Și cum e de obicei la dans când unu se mișcă într-un fel și altul în alt fel, se mai și calcă între ei, așa și luminile și undele, se loveau haotic dând formă unor noi unde de concentratie mare. Astfel a apărut materia. În acel moment Creatore se trezise din starea de fericire și observa ce se întâmplă. Observa că materia era foarte interesantă și putea să-i dea diferite forme și culori în funcție de cum se învârtea. Culorile se amestecau aleatoriu, însă pentru noi o combinație dintre acele culori e foarte importantă. Acea combinatie a dat naștere unei sfere de materie numită Pământ. Cele patru culori devenise elemente în urma rotirilor. Brun devenise pământ, albastru – apă, o combinație între acele culori precum lumina, însă cu o frecvență de undă mult mai mare devenise aer iar culoarea roșie devenise focul. Creatore era extrem de încântat(ă) de creație, atât de încântat(ă) că a început să se gândească cum să se bucure și ela (el/ea) de acele elemente într-un mod mai deosebit decât privindu-le. Astfel după mult timp s-a hotărât să adune toate culorile în diferite combinații, formând toate elementele în toate formele și dimensiunile și împărțind fiecare bucățică de bucurie în acele elemente, că și astăzi Creatore tot împarte pentru acele elemente prin unde și lumină, iubindu-le ca pe sine.