poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-29 | | Plângem atunci cînd ne e trist, plângem cînd pierdem pe cineva apropiat, cînd suntem la un pas de prăpastie, cînd cerul iși acoperă fața cu nori cernînd ploaia peste trupurile anotimpurilor. Regretăm atunci cînd ne privim in oglindă și ne vedem greșelile ce ne proiectează imaginea. Regretăm cînd mai avem ce pierde, cînd așteptăm mult mai mult de la o persoană sau de la viață chiar. Alergăm desculț trecînd porțile destinului cînd incercăm să prindem trenul care ne lasă fără de cineva anume, sau fără ceva special, ceva ce ai putea să ai doar o dată-n viață. Cântăm cînd vedem flori, multe flori, cînd cerul ne zîmbește doar nouă, cînd ziua ne oferă clipa pe care o așteptăm de ani. Murim cînd nu mai avem pentru ce trai, cînd nu mai sunt flori, cînd nu mai este cer, cînd aleargă altcineva pe stradă, cînd ne pierdem speranța și nu mai vedem decît doua posibilitati: să mergem înainte prin beznă, sau să o acceptăm ca pe ceva firesc, ca pe un dar, ca pe o scăpare. Astăzi cerul e numai pamînt, imaginea zilei de ieri a plecat și m-a părăsit pentru totdeauna cred, ziua de mîine înca e în brațele lui Dumnezeu, clipa de acum e în mîna mea. Credeți că o pot trăi? Aș vrea să aud preludiul primăverii, dar pustietatea nu cîntă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate