tot eu sunt,
un mesaj de nicăieri,
fără mâini, fără picioare,
un pântec de ceață
îmbrăcat în roz-marin
cu buze de ciocolată

iubesc aproape efemer, alunecos,
dar duios,
mă răsfăț în ploi galbene, grele, de foi,
în splendoarea căderii
miilor de stele moarte

îi spun îngerului adevărul când mă doare -
- el mă sărută cast pe frunte -
sunt o revelație
cu inima descântec
când mă petreci cu gândul
și-mi spui,
așa cum îmi place mie,
c-o-mbrățișare caldă
este pastiluța cea mai eficace
pentru un suflet trist