ploaia pâcloasă înghite hălci uriașe din bucurești
până-l papă de tot
vântul bubuie-n ferești
se umflă în ploaie
și o umple cu frunze și nayloane pe bot
îngerii cerșetorilor aruncă bănuți în tină și zoaie
în ganguri și nișe-s fugiți cerșetorii
afișe cu mine vestind bunătatea finală
se zdrențuiesc pe ziduri
ca fierte-n oală
în clipuri
dracii din noi
se zbânțuie de zor
în ritmul mondial
scroafele și vierii
grohăie în cor
"scurmăm luciri în viitor
și-n rât ne vine damful primăverii"

în lume, sforăituri, somn social
lumini refrigerate

ploaia dă afară
hălci de bucurești
nedigerate