Puteai să-mi spui, că toată noaptea n-ai dormit,/ Puteai să-mi spui că n-ai visat, ci ai gândit,/ Că tot acel sâcâitor, de pân-acum calvar,/ N-a fost mai mult decât furtună-ntr-un pahar./ N-aș mai fi plâns, n-aș mai fi inventat/ Atâtea calde, dragi motive de-mpăcat./ Aș fi venit să te miros a floare/ Și să m-ascund în primăvară, la culcare.