Regele Universului



Pe marginea tarlalei de grâu, mergând în grabă

Ei culegeau din spice, și culegeau cu gura

Firavele semințe, și le dădeau de-a dura

Pe gât, festin al foamei, în fiecare boabă –



Și pretutindeni unde, la masă, erau oaspeți

Mâncau cât să-și înșele neostoita foame,

Cât poți din mâini de oameni bucatele să capeți,

Să nu nedreptățeasca copii, bătrâni, și mame –



Și Iuda ținea punga, în care puneau banii

Ce-i căpătau pe muncă, minuni - recunoștință –

Primeau un bob de linte, și ar fi dat credință,

Ca dânșii să se-nfrupte bogații și sărmanii -



La nunta de la Cana, au stat sfioși la masă,

În blidele cu hrana, abia de au întins,

Când înmulțit-a vinul, pe pofta lor a nins

O altfel de mâncare, o mană mai frumoasă –



Cu vameșii alături, ei se păstrau de veghe,

ÎI satura o altfel de pâine în stomac,

Și altfel de bucate, o poftă de o leghe

O risipeau în cântul acelora ce tac –



Era cu ei o hrană ce-o ascultau într-una,

Ce n-a știut hotarul bietei noastre hume,

Nici sila, nici odihna, nici răul, nici minciuna,

Și-a vrut pe Lume-ntregul păcat, să și-l asume –



Și-n fata-acestei pietre, atâtea pofte, patimi,

S-au domolit ca mieii, uitând să mai și pască –

Și poate viața noastra e-o turmă de noatini

În care-uităm de sine, și-L așteptăm să crească

Nu după mersul cărnii, într-ale Vieții datini!



Și-atunci să nu ne mire că toate-au preț pe lume:

Și ape, și pământuri, și ceruri, și cuvânt,

Progres și libertate, doar viața ta, anume

E gratis, ca și viața-I de Rege, pe pământ!