Un vis se pierde-n asfintit
E al vieti mele vis ce a murit
Sub soarele alb ce a apus
Atat de repede-n amurg

In departare doar o raza blanda
Se mai intrevede printre norii albi plapanzi
E luna noptii ce a ajuns
Sa lumineze cararea timpului

Ce sa pierdut fugind descult
Printre stele in departarii senine
Atat de scurta si trista
E stralucirea noastra pe pamant

Si ca norii dusi de vant
Ne pierdem imuabil in vesnica uitare
Si tot ce-n lumea asta va ramane
Va fi o strofa stearsa de poezie

Fara inteles si alba
Uitata sus in cimitir pe frontspiciul
Gri al unui mormant rece de marmura
Un vis inca mai traieste si fuge

Prin iarba zambitor spre lumea
Ce am lasat-o in urma
Caci nu regret nimic din ce a fost
Plec lasandu-va in dar

Si vise si sperante
Si sper ca uitarii voi sa dati
Ca am fost si eu odata
Un om in lumea voastra.