Lacrimi amărui îmi năvălesc în ochi.
Da, în ochii aceia care n-au știut de lacrimi.
Cum aș putea să-mi recapăt văzul curat?
Puternic mă izbesc de pământ,
De acel pământ de neatins cândva.
Totuși, mă ridic și zbor iar...
Întâi, mai șovăielnic, cu aripi obosite,
Căderea m-a slabit.
Apoi mai îndrăzneț,
Cu aripi întărite de rugăciune,
De rugăciunea în doi...