se ține minte doar locul
timpul nu
scaune din lemn înalt
cafea țigările mele negre
ai fumat

pentru a putea citi poemul mai departe
formați numărul 1723487 apoi așteptați un ton de interior nu uitați să puneți prefixul țării dumneavoastră înainte apoi numărul care începe cu 02 următoarea cifră în funcție de orașul din care sunați

mâinile
ca niște corăbii în așteptarea uscatului
pământ nou
numai păsările înțeleg țipătul păsărilor
noaptea

dacă sună ocupat încercați peste câteva minute
liniile pot fi ocupate
seara mai ales oamenilor li se face dor de oameni


vorbim cum vorbește un bărbat cu o femeie
cum vorbec oamenii când tac cum șoptesc atunci când vorbesc?
primul sărut
al mâinilor ființele acelea cu degete lungi

poate sunteți obosit nu disperați și formați din nou numărul acela nu contează modelul telefonului dumneavoastră
important este ce vreți
deci 17.......


apoi un drum pietruit magazine închise fântâna
vin portughez unul negru și blând gheață asta nu ar trebui spus un taxi și teama unui frig ce umblă prin oasele timpului


bun
după ce tonul de interior se aude formați vă rog cifra șapte apoi așteptați...calm...și în liniște...dacă o aveți

un hotel modest televizorul pe mtv lacrima lui ovidiu pahare din plastic țigările o carte de poeme ....de dragoste
patul îngust nimic nu mai contează prima ninsoare în timp ce lumea își face bagajul și pleacă din lume

dacă ați reușit să obțineți în sfârșit legătura nu trebuie decât să așteptați ca de la capătul celălalt cineva să vă spună Alo!

apoi dimineața în care nimic nu a mai contat
pardesiul eșarfa ușa lăsată descuiată pietre din nou și un somn adânc fiecare în timpul lui
mâinile însă nu se mai pot despărți niciodată
nu nu cred că niciodată să nu spui niciodată

Alo!