Visul unei nopti de toamna..

De Olteanu Ioan-Corneliu

Am avut un vis!..
Un straniu vis,
Ce pana si acum il simt
Ca un fior de gheata..

Era o zi neagra de toamna..
Norii negri-ncet se adunau pe cer
Si totu-n jurul meu era pustiu..
Prin parcuri mute ratacesc
Ce nu isi pot striga durerea..
Si toate-n jur se ofilesc..
Si mor..
Covor de-arama se asterne la picioare-mi,
Si..pe masura ce inaintez pe-acest covor
Singuratatea imi patrunde-n suflet
Si,parca inteleg durerea tuturor..

E o neagra zi de toamna!..
Si totu-n jurul meu se stinge..
Moare..
Si se ofileste..
Un peisaj dezolant!..
Ce-n suflet deznadejde-mi creste!..




Iar arborii,odata falnici,
Bogat..frumos infloriti,
Acum,cu frunze-si plang durerea,
Si-ncet..mor vestejiti..

Si pasarelele ce-odata
In triluri ma-ncantau divin
i-au parasit!..
si-acum ei plang..
in chin..

iar eu nu pot sa fac nimic,
decat sa plang si eu cu ei..
caci toamna am si eu in suflet,
si chin..
si amagire..
si cu amar eu stau si plang!..
ah!..plang..de-a mea iubire!..

si-naintez,debusolat,
in acest sumbru..negru peisaj..
in juru-mi..e o liniste de mormant..
doar ecoul clopotelor de seara mai rasuna..mai trist ca niciodata..
si ma strapunge-n inima,ca un cutit!..





Natura-ntreaga imi dezvaluie
O cruda presimtire..
Iar clopotele-n piept adanc vibreaza..
Si..pe masura ce acel tanguitor ecou
Se pierde-n zare,
Ecoul inimii usor se stinge..
Si..rasunand o ultima bataie,
Sfarsita inima-mi va adduce moartea..
Si-eterna despartire..

Si-n neagra zi de toamna,
Ma lupt cu linistea asurzitorare
Un pas,doar,sa mai fac..si sa gasesc
Un loc al meu de-nmormantare..

Si-o vad..cu bratele-I deschise,
Ce parca-mi cer o-mbratisare..
E vechea..batrana salcie!..
Doar ea-mi ofera alinare..
Cu pasii grei ma-ndrept spre ea,
Si in genunchi ma prabusesc..
Si ii vorbesc..
Cerandu-I parc-o binecuvantare:

“pe tine,o..tu,salcie curgatoare
pecetea timpului te-a urmarit..
iar multi la umbra ta au plans
cu sufletul indurerat..ranit..


iar tu I-ai luat sub bratu-ti sfant,
o..salcie pletoasa,
si alinare le-ai adus in suflet..
in inima..
si-n gand..

acum,eu umilit ma-ntorc la tine
c-un submbru..negru gand..
iar daca nici acum nu poti sa ma ajuti
n-o vei putea nicicand..

ooo..salcie pletoasa!..un suflet crunt ranit
sa il primesti cu bratele deschise
sub a ta umbra..
sub bratu-ti sfant!..

caci sufletul meu sfasiat
la tine-si are mangaierea..
la umbra-ti racoroasa
imi va pieri durerea!..

iar lacrimile tale sfinte,
cu frunze-mi vor picura alinare..
si..parca-mbratisat de ale tale ramuri
nu va mai fi-ntristare..

o,salcie pletoasa,
de cate ori nu m-am visat,
la umbra ta..cu-a mea iubita..
sa-I fur un dulce sarutat..
si sa ne-mbratisezi pe amandoi,
si-uniti sa fim pe veci..
dar..a fost doar un vis..
raman numai cu lacrimile reci!..

acum,la tine vin,
o..salcie curgatoare..
cu-o ultima dorinta:
ca-n umbra ta eu sa-mi gasesc
vesnica..
eternal mea alinare..
si..ocrotit de bratul tau,
ma pregatesc de-nmormantare..”

si-atunci salcia indata s-a plecat,
imbratisandu-mi trupul ostenit..
si-o ultima bataie-a rasunat!..
ecoul s-a sfarsit!..
si-mbratisat de vechea salcie,
in neagra zi de toamna..
am murit!..

si-apoi,ca printr-o strafulgerare,
m-am ridicat..
si brusc..m-am pomenit
ca stau in fata MEA!
Tot sub vechea salcie
Sub care am murit..
Si ca privesc cu groaza
Trupu-mi neinsufletit..

Stau si ma uit cu mila la mine
Si la ce am ajuns!
Hrana pentru viermi!..
Cenusa-ntr-al mormantului abis!..

Trupul!..
Ii plang de mila
cand ma gandesc unde ajunge..
degeaba mori in liniste,
cu zambetul pe fata,
caci timpul ti-l va smulge..

ah!..ce ti-e omul!..
degeaba strangi averi
si te framanti ca-n viata sa iti fie bine,
caci la un moment dat le parasesti pe toate
si-ajungi sa stai in fata lui..
asa..ca mine..

si indelung am reflectat
asupra celor ce s-au intamplat cu mine..
ma simteam intocmai ca un nou-nascut!
Ceva din mine imi lipsea..
Dar in curand am dat uitarii
Ca vreodata trupul mi-as fi cunoscut..




Si am plecat!..
L-am parasit!..
l-am lasat in grija timpului..
si a cumplitului mormant..

iar,dintr-o data,
din zarea-ntunecoasa apare o lumina!..
si-un inger alb apare-n haina alba
tinand un sceptru auriu in mana!..

O!..cata bunatate vad in ochii lui!..
Cata smerenie!..cata dragoste!..
Cata pace se citeste pe figura lui!..
Intr-adevar e ceva divin..
Intr-adevar e o faptura a Domnului!..

Si-atunci,c-o voce calda mi-a soptit:
“intreaga viata eu ti-am fost alaturi..
intreaga viata eu te-am protejat..
si te-am iubit..
tu ai un suflet bun!..
si de aceea nu te pot lasa
ca dincolo de moarte sa fii nefericit!..

dar trebuie acum sa vezi!..
te va durea!..
dar..e de datoria mea sa iti arat!..
trebuie sa vezi!..
cu totii dupa moarte trec prin asta
si nimanui nu-I e usor..
voi fi tot timpul langa tine..
ai incredere in mine!..
te reg,suflete..sa ma urmezi!..”

si-ntr-adevar!..
chiar m-a durut nespus!..
m-a dus acasa!..
un loc unde am gasit doar jale si plans!

O!..ce dureros!..
Stateam intins..pe masa..in cavou!..
Si mi-am vazut familia-ndurerata
Plangand..cu lacrimi reci..la capataiul meu..

Eram inconjurat de flori
Deosebite!..dar..nu de la admiratoare,
Sau admiratori
Asa cum mama si-ar dori-o..
Ci de la cei c ma conduc p ultimul meu drum
Si au venit sa-mi spuna,
Un ultim..scump..adio!..

Lumina lina imi ardea la crestet
Si imi dezvaluia un somn de veci usor..
Parca dormeam!..intr-adevar!..
Inspre durerea tuturor!..




Mama,scumpa mea,ma mangaia cu dor,
Si suspinand,ma saruta pe frunte!..
Siroaie-ntregi de lacrimi ii curgeau pe fata
Caci astazi pentru totdeauna
De fiul mult iubit ea sa desparte!..

Si scumpe vorbe de regret ea imi soptea,
Ce le simteam ca un fior!..
“de ce?..de ce m-ai parasit?..
ah!..scumpul mamei..de ce acum?..
of..Doamne!..simt ca mor!..”

as fi vrut..sa pot s-o strang la piept,
si sa-I alin durerea..
dar,oricat de mult as incerca,
ea..nu-mi mai simte mangaierea..

si mi se rupe sufletul cand vad
amaru-I plans..si jalea-I grea..
caci stiu ca nimeni de acum incolo
nu I-o mai poate alina..

iar tata..dragul meu..e doborat!..
of!..eu il stiam un om puternic!..
dar..acum e-nfrant!..
e prea mult!..
nevrand s-o supere pe mama a plecat..
s-a-nchis in camera..in intuneric..
il vad..indurerat..plangand!..

of!..cat chin am provocat!..
cata durere!..
as fi vrut sa pot sa fac ceva!!!
Dar..las in urma numai lacrimi grele..

Si toti cei dragi ma plang cu jale..
Iar eu ma uit la ei..
Si plang si eu..
Caci stiu prea bine cat de mult ii doare!..

Dar..imi lipseste cineva!..

Of!..scumpa mea iubire n-a venit!..
Trupul mort imi e pe masa-ntepenit
Iar ei..nu-I pasa!..
oo..m-a parasit!..da..
pana chiar si in mormant!..

ma doare sa n-o vad acolo..
varsand o calda lacrima in amintirea
vremurilor bune care au trecut..
cand cu sfiala ii sopteam iubirea,
care incet..incet..m-a omorat..

ma doare sa n-o stiu alaturi
acum..pe ultimul meu drum..
sa nu o am aproape,si sa-mi spuna
un ultim..ramas bun!..


oo..suflet crud!..
m-ai parasit!..
nici chiar dincolo de moarte
de tine nu voi fi in veci iubit!..

ah!..e prea mult!..
si nu pot sa mai indur!!!
Te rog..o..inger pazitor iubit,
Du-ma de-aici!..
Caci nu vreau sa mai am de suferit..

Si-atunci,el mi-a soptit:
“o..dragul meu..acesta e doar inceputul
unei lungi calatorii..
iar impreuna vom urma-o..
voi fi langa tine..
si te voi linisti..

oricat ti-ar fi de greu,
eu trebuie sa iti arat..iar tu sa vezi..
iar la sfarsit rasplata te asteapta-n Ceruri
dar..pana atunci..indura suflete!..
te rog..sa ma urmezi!..”

si-atunci..eu m-am trezit
intr-un loc cu mult mai ingrozitor,
si cu mult mai multa jale si durere!..
stateam in fata propriului mormant!
La propria-nmormantare!..

“vesnica pomenire” imi cantau
cu totii..si lacrimi reci varsau..
sicriul mi-l bateau in cuie,
si pentr-o ultima data chipul mi-l priveau..

si..suspinand de-atata plans..
cu greu..cu suferinta-ngrozitoare..
ma asezau in inima adancului mormant!..
iar pentru sufletul meu amarat
cu totii se rugau..faceau o ultima-nchinare..

un falnic brad la cap imi ridicau..
si-atunci..mi-am amintit de ea..
o cautam pretutindeni cu privirea..
dar..nu era!..

nu m-a condus pe ultimul meu drum..
ah!..cat imi lipsea!..
cat ma durea!..
sa stiu ca pentru totdeauna
ea m-a dat uitarii..
n-as fi crezut c-ar fi atat de cruda!..
atat de rea!..

Of!..si-atunci..
Am mers la scumpul inger pazitor
Si cu durere eu l-am intrebat:
“te rog din suflet sa-mi raspunzi,
si asta..cat se poate de adevarat!..

De ce..oo..ingerul meu scump,
De-a mea iubire am ramas uitat?..
Cu ce-am gresit?..
De ce,chiar ea..din toti..
m-a parasit..si m-a lasat?..”

si-atunci..el mi-a raspuns
c-o voce calda..calm,si asezat:
“o..suflete,
ea nu te-a parasit!!..
dar vrea sa ii ramai in minte
asa cum te-a lasat!..
e prea mult pentru ea!..
dar..dragul meu..nu te-a uitat!..

stiu cat te framanta gandul..
si stiu ca despartirea-I grea..
dar..te rog,urmeaza-ma!..
o sa te duc la ea!..”

si-o vad..
o!..scumpa..draga mea..
in pat ea sta si plange..
si doar in trista-mi poza ce o tine-n mana
de acum ea ma va mai vedea..





si-o uda-n lacrimi..
iar pe covor,
stau imprastiate
scrisori si poezii de dor..
pe care eu I le-am trimis
si-n care..oarecum..am presimtit ca mor..

si-o vad..
iubirea mea..
cum plange cu amar..
ah!..si n-o pot mangaia!..

of!..si vad in ochii ei atat de mult regret..
si remuscare..
o!..intr-adevar..are un suflet bun..
dar..sa o vad asa ma doare!..

as vrea sa pot s-o iau in brate
si sa-I sterg lacrimile-amare..
ah!..macar glasul daca mi l-ar auzi acum
i-as mai aduce alinare..

dar stau neputincios si o privesc
cum plange cu durere..
si..nu pot sa o linistesc!..
si varsa lacrimi grele..




of!..ma doare!..
ma doare sa o vad asa!..
si-atunci..o vorba ma strapunge!
E ingerul care imi zice:
“vino,sa vezi ca nu te va lasa!..
urmeaza-ma..si vei vedea!..”

si..am ajuns..
in fata negrului mormant..
unde o vad din nou pe ea!..
indurerata..ingenunchiind..plangand!..

o lumanare mi-a aprins la crestet,
si flori presara pe al meu mormant!..
oo..scumpa mea!..
dragi amintiri ii vin in minte..
caci o vad..cu greutate suspinand!..

si o aud..rostindu-mi numele!..
si izbucneste si mai tare-n plans!..
cu ochii-mi cauta privirea-n Ceruri!..
nu mai pot!!..trebuie sa fac ceva!!..
Ah!!Doamne!!..sunt distrus!!..

Nu pot sa o vad cum sufera!..
Cum plange!..
E prea mult!..
Si indraznesc!..il rog
Pe ingerul meu preaiubit
Sa imi ingaduie..sa NU fiu nevazut..
Si-I spun:
“o..ingerul meu drag..
te rog nespus de mult,
macar o clipa sa-mi ingadui
de ea sa pot sa fiu vazut..

caci nu pot sa o las asa!..
fie chiar pentr-un minut!
o..inger scump,
te rog,nespus de mult!..

ma doare sufletul s-o vad asa..
s-o las asa..
in chin..si in durere..
macar odata..chipul..vocea mea
sa-I mai aduca mangaiere..

te rog,ingerul meu iubit,
ingaduie-mi..
pentru-o ultima data..
fa-ma fericit!..”

si..dintr-odata..
ca un soare..emanam caldura..
si lumina..
m-am facut vazut!..
radiam de-a dreptul!..
caldura sufleteasca ma invaluia..
si..fericit..
cu pasul lin ma indreptam spre ea..
si am ajuns in dreptul ei..
o..scumpa mea..si-n ochi sa o privesc..
nu-I venea sa creada
ca stau in fata ei,si ca-I vorbesc!..

as fi vrut sa o pot mangaia..
s-o strang in brate..
dar..nu mai sunt materie!..
cum as mai putea?!..

ma uit in ochii ei si-ncep
c-o voce mai calda ca intotdeauna
sa-I vorbesc:
“o..draga mea..
de ce ma plangi cu-amar si jale
cand stii ca niciodata nu te voi lasa?..

de ce din ochii-ti tristi iti curg
atatea lacrimi reci,si-amare
iubirea mea..
cand stii ca eu de-a pururi..
de sus..din Cer..te voi veghea?..

oo..iubire!..nu te-am parasit,
asa cum nici tu nu m-ai dat uitarii!..
asa ca stinge de pe-acum
focul ingrozitor al sufletului tau..
acela al durerii..


si bucura-te,scumpa mea comoara!..
caci bine vezi!..
imi e nespus de bine sus..in Cer..
iar sufletul mi-e doar lumina!..

simt doar lumina..si caldura..
si o nespusa implinire!..
de-acum,iubirea mea..
sufletul mi-e numai fericire..

nu m-ai pierdut,dragostea mea
asa cum nici eu nu te-am pierdut pe tine!..
de Sus..pe tine te-oi veghea,
ca-ntreaga viata sa iti fie bine..

lumina-ti voi adduce-n suflet ca un soare
atunci cand iti va fi mai greu,
si te voi umple de caldura..
si speranta,draga mea..mereu..

sa ai incredere in mine,
dar mai presus de toate-n Dumnezeu!..
caci bine vezi ca dincolo de moarte
e numai fericire!..
dispare pentru totdeauna orice rau!..

nu mai plange!..
nu fi trista..caci nu te-am parasit!..
chiar daca din lumea asta am plecat
in veci n-o sa te uit!..
si iti voi fi mereu alaturi
iubirea mea!..
ah!..sufletul meu,
cate zile vei trai pe-acest pamant
eu iti voi fi alaturi cand iti va fi greu!..

asa ca nu mai plange,
ci te bucura nespus..
caci astazi imi e dat si mie sa ma indrept
catre Tatal Ceresc..acolo..Sus!..”

si-atunci..intreaga-I fata I s-a luminat..
radia de fericire..
zambind..de mine s-a apropiat,
si mi-a schitat pe chip o calda mangaiere..

citeam in ochii ei nespusa liniste si pace
si parca si mai mult ma fermeca..
iar zambetul ei dulce,
Ah!..in veci nu-l voi uita!..

Doamne,cat e de frumoasa!..
Nici miile de stele..
Nici chiar lumina Cerului
Nu-mi straluceste-n suflet
Asa cum straluceste ea!..




Iar..daca as putea vreodata sa aleg
Intre a o iubi..a ma iubi..si-a fi a mea,
Si-eterna fericire ce ma va astepta in Ceruri,
O!..fara sa stau pe ganduri
As alege-o doar pe ea!..

Ah!..priviti-o ochi!..
Priviti-o!..pentru ultima data..
Si-n frumusetea ei va scaldati!..
Priviti-o!..ca in suflet,
Pe veci s-o imortalizati!..

Si..intr-adevar!..
A sosit clipa mult regretata!
Ingerul imi spune ca trebuie sa plec!..
As vrea sa mai raman..sa ii vorbesc..
Dar..timpul nu ma lasa!..

“Of..scumpa mea,
imi pare rau..dar a sosit momentul
sa ne despartim..stii bine..
sa nu uiti niciodata asta:
voi fi mereu aproape..langa tine!..

Mereu voi fi c-un pas in urma ta
Si voi veghea de Sus sa-ti fie bine..
Iar cand vei fi indurerata,iti voi presara
In suflet numai fericire!..


Sa nu plangi!..
Ci sa fii-mpacata!..
Caci un suflet drag ce te-a iubit
Si te iubeste,
Te va pazi..chiar viata toata!..

Adio!..scumpa mea comoara..
Si..ramai cu bine!..
Si..din cand in cand
Sa-ti mai aduci aminte si de mine!..

Sa ma mai vizitezi aici..langa al meu mormant..
Si sa imi spui ce-ai mai facut,
Ce te mai supara..
Sa-mi mai aduci cate-un frumos gand..

Cu siguranta te voi asculta oricand!..
Sa nu ma uiti!..
Si pe la mine sa mai treci!
Caci nici eu nu te voi uita in veci!..

Si nu uita:
Mereu voi fi cu tine!..
Adio,scumpa mea!..
Ramai cu bine!..”




Si-atunci..o lacrima din ochi I-a mai cazut..
O calda lacrima de multumire!..
Ultima-I lacrima mi-a picurat in suflet,
Pe veci..eternal fericire!..

Caci am simtit ca de acum
Ea va trai-mpacata..
Caci pana la sfarsit de drum
De-un suflet bun ea va fi protejata..

Caci am simtit
Ca sufletul ei scump
E vindecat de suferinta si durere..
Ca liniste ea va avea de-acum,
Si-n veci nu va mai plange-n lacrimi grele!..

O!..da!..
De-acum sunt multumit!..
In Cer de-acum eu pot sa plec..
Caci sufletul I l-am mai linistit!..

Si-ncet..incet..
Caldura si lumina-mi scade!..
Si-n ochii ei incet ma sting!..
Soarele-a ramas fara de raze..



Si..ochi in ochi..
In scumpa ei privire ma topesc..
Si-ncet..dispar in ochii ei..
Soptindu-i..ah!..un ultim:”te iubesc”!..

Si..ca o lumanare-n vant m-am stins!..
Si-apoi..o vad!..
Cu ochii cauta spre Cer,
Iar buze dulci imi mai trimit un cald suras!..

Un dulce zambet,
Pe care-n veci nu-l voi uita..
Priviti-o ochi pentru ultima data!..
De astazi doar din Ceruri
O veti mai putea vedea!..

Si iata!..Cerul larg mi se deschide
Iar orizontul imi e doar lumina..
Si inaintez cu bucurie
Spre fericirea cea de veci..Eterna!..

Portile Raiului mi s-au deschis,
Si-o mana calda ma cuprinde!..
E ingerul meu pazitor,de Dumnezeu trimis,
Ce pasii mi-I indreapta acum
Spre Tatal cel Ceresc,
Si spre acele locuri de vesnica odihna..Sfinte



Las totul in urma mea!..
Si ma indrept cu pasul lin
Inspre Raiul minunat de Dumnezeu nascut!..
Inspre Paradisul cel Divin!..

Insa..privirea mi se incetoseaza..
Si,pe masura ce m-apropii tot mai mult,
Lumina cea Cereasca mi se stinge..
Iar sufletul parca-mi coboara pe Pamant..

Si simt..ca absolut nimic nu ma mai leaga
De sentimental cel Ceresc..
Si cad in gol..
Iar din picaj,in patul meu eu ma trezesc!..

Ooo!..Am visat!..
Nu a fost decat un vis!..
Doamne,cat sunt de fericit!..
Sunt viu!..nu am murit!..

Dar..vai,ce negru vis!..
O fi un semn?!..
Cine poate sti?..
Ah!..ma simt de parc-am inviat!!
Cat sunt de fericit!..
Voi mai trai!!..




Dar poate e un semn
E Dumnezeu trimis,
In care-mi arata ca daca-n viata asta
Chiar de am parte doar de-amaraciune..
Si de plans..
Sa am incredere in El!..
Caci dincolo,eu ma voi bucura in Paradis!..

Toate ne sunt date cu un scop intemeiat!..
Sufera,si plangi..o,suflete..o viata!..
Iar in amaraciune scalda a ta suferinta!..
Caci dincolo de moarte fericire te asteapta..
Caldura..si lumina..peste intreaga-ti fiinta!..

Plangi..o,suflete al meu..
Si-ndura!..
Caci dincolo,vei straluci precum un soare!..
Vei radia de fericire si caldura!..

Iti multumesc din suflet.Doamne,
Si-ntreaga viata ti-o incredintez..
Cu bucurie o sa-ti fiu fidel pana la moarte!..
Caci astazi tu mi-ai aratat rasplata cea de veci..

Iti multumesc,o..Doamne,
Pentru chinuitorul vis ce mi l-ai dat!..
Iti multumesc pentru ca in noaptea asta
Ce inseamna sa fii om cu-adevarat mi-ai aratat..
Iar..Doamne..scumpa mea..
Nu ma voi mai indoi in veci de ea!..
Caci astazi,Tu in vis mi-ai aratat
Un suflet bun..curat!..
Si astazi am aflat
Ca-ntr-adevar!..ea numai bine-mi vrea!..

Ocroteste-o,Doamne,intreaga viata
Si-nvaluie-o in fericire!..
Soarbe-I,doamne,lacrimile..usca-I-le..
Ca un suflet bun sa nu cunoasca-n veci
Mahnire..
Si durere..

Binecuvinteaz-o,Doamne,
Si o ocroteste pan’ la moarte!..
Chiar daca iubirea ne desparte,
Doamne!..n-o dispretuiesc!..
Si..Doamne,cu nimic nu o-nvinovatesc!..
Zi de zi..ora de ora..Doamne,
Din ce in ce mai mult incep sa o iubesc!..

Asa ca..ocroteste-o Doamne-n veci!..
Pazeste-o-ntreaga viata,Doamne..
Caci e un suflet bun!..
A suferit prea mult!..o stiu!..
Ocroteste-o..si-ofera-I,Doamne,alinare!..



Rugaciunea mea aprinsa
N-o intoarce de la fata Ta!..
Nu o lasa-n amar..si-n chin!..
Ajuta-I,Doamne..
Acum,si pururea,
Si-n vecii vecilor..Amin!..

Ii multumesc lui Dumnezeu
Ca acest vis negru mi l-a aratat..
Caci astazi am realizat tot ceea ce viata-nseamna..
Un vis sumbru..
Al unei nopti..negre..de toamna!..