de la o vreme port ochelari
pentru a fi mai aproape de tine

atâtea tentative nereușite de sinucidere
pe o foaie de hârtie

de-aș putea să-mi schimb viața iubind o radieră
de-aș putea să opresc timpul în lacrima unei batiste

merg desculț și umbra îmi gâdilă tălpile
îmi cresc flori în palme

merg cu haina descheiată
nu mai încap în mine de atâta dragoste

scormonesc pământul cu un baston
poate-mi voi găsi liniștea

de la o vreme port ochelari
și ochelarii mă poartă spre alte chipuri în oglindă

atâtea tentative nereușite de a trăi
într-o lume de vise coșmarul unei vieți

de-aș putea să-mi scurtez viața
iubind o nenorocită de boală

de-aș putea să-mi scuip sângele
în ochii timpului

merg la întâmplare
pe aceeași linie dreaptă

cu picioarele împleticite
cu noduri la șireturi

cu palmele încrucișate
adorm în brațele singurătății