poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 697 .



Umbra
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Doina2504 ]

2009-06-02  |     | 



Umbra


Ai o umbră… Dar spune-mi sincer De câte ori te-ai gândit la rostul ei? Să fie ea doar un efect produs de lumină? Atunci de ce arată a întuneric? Umbra ta arată ca tine… dar nu e copia ta perfectă,nu-i așa? Te-ai gândit vreodată că poate chiar TU ești o umbră? Poate că și tu ești doar Umbra unui “TU” mai bun…


Port mereu cu mine un desen,
O schiță întunecată...
O metaforă-ncurcată...
O enigmă încuiată…
Port mereu cu mine un desen…
…o umbră, Umbra Mea.
În fiecare noapte mă gândesc la ea…
Când amurgul matia-și ivește
Umbra mea la fereastră mă privește,
NICIODATÃ nu mă părăsește
NICIODATÃ nu se odihnește.
Când adâncită-s în somnul cel ceresc
Umbra-i soldatul care mă păzește
ȘI îmi veghează visul nelumesc.
Neobosită e în drumul ei,
N-o poți opri oricât să vrei…
Pe ea n-o sperie lumina,
Nici Soarele n-o poate izgoni, nici Luna.
Și stau și mă întreb neîncetat
Din ce abis a evadat acest Desen ciudat pictat?
Prin ce minune a alchimiei
S-a născut această Fiică a nebuniei?
Oare-n tărâmul incendiilor păgâne
Să se fi născut acest Monstru fără nume?
Sau sus pe bolta cerului risipit
Să fi răsărit astă Pictură fără chip?
Și-mi este atât de apropiat
Încât nu doar o dată
A făcut ce fac și eu
Ci mereu
De scriu, scrie și ea cu mine,
De țip la ea, țipă și ea la mine,
De strâng din pumn și-arată tot așa mania
De râd își manifestă-ntocmai veselia
De plâng, văd pe obrazul ei ai suferinței picuri,
De-am oboist și nu mai pot, oftează din adâncuri.
Dar într-o seară am întrebat-o
Pentru întâia și ultima dată:
- Suflare a-ntunericului și fiică a luminii
De ce-ai venit? De ce nu pleci?
De ce mă chinui?
Dă-mi pace! Pleacă! Hai, nu pleci?!
Și-atunci, în adâncul serii tomnatice și reci
S-a petrecut minunea neuitată-n veci
- Dar, vai, mă doare, miracolul e prea puternic
Iar locul umbrei, văd bine acum, este statornic
Căci începând să se desprindă
De trupul ce-i sevise până-atuncea drept oglindă
Umbra-mi provoacă o durere nebunească,
O suferință ce urlă-n liniștea lumească.
Simt cum suflarea-mi lunecă din trup,
Cum oasele, unul câte unul, mi se rup
Aud cum trupul începe să-mi trosnească.
Cum mă impart în două lumi:
una a aștrilor, alta drăcească.
Și cu efortul ultimei suflări reci și murdare
O strig: “Hei, umbră, întoarce-te, iertare!”
Astfel sora mea geamănă se lipește iar de mine…
De atunci mă întreb mereu
Cine e EA?
Cine sunt EU?
Sunt eu EA?
Este ea EU?

© Doina Popescu 2006

Inspirată de citatul:
"Umbrele seamănă, ce-i drept, cu întunericul, dar sunt fiicele luminii" - Lucian Blaga

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!