Balada frecătorului de mentă

A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
Pe undeva prin Romanesti
A fost un El si-o fata.

Si se-ntalnira intr-o seara
Pe cand erau la munca
El agata turisti in gara
Iar ea-I servea in lunca.

Si se iubeau precum vecinii
Iar ea ramase grea
Si-n fiecare zi, spun unii
Burtica-i tot crestea.

Si s-a nascut un puradel
Frumos cum e … asfaltul
Ca daca te uitai la el
Fugeai de te lua dracul

Si s-a nascut in noaptea-n care
Pe cer era eclipsa
Si a iesit precum se pare
Cu ceva creier lipsa.

Dar era mandru-ntre ai lor
Ca balega-n carare
Cand il vedeai in carucior
Dadeai in el cu dale.

Si crestea nene intr-un an
Cat altii intr-o luna
Ca era fiu de barosan
Si-avea mancare buna.

Si cand avea vreo cativa ani
Ca… am uitat sa numar
El mostenise ceva bani
Si-un tatuaj pe umar.

Si veni vremea sa se duca
Si el la gradinita
Dar numai daca isi aduce
Un pampers si-o olita.

Dupa vreo trei sau patru ani
Veni vremea de scoala
Isi lua baiatul ceva bani
Si lua si-o geanta… goala.

Dar cand veni in clasa I
In banci era stupoare
El se daduse cu parfum
Insecticid, se pare.

Si invata, din ce stim noi
Eu nu bat campii aici
Statu cinci luni la cifra 2
Si opt la cifra 5.

La litere fu mai usor
Rapid trecura anii
Vreo doua trei el £€ $tia
Ca doar cunostea banii.

Si iubea scoala in prostie
Era un ,,eminent’’
Si era, cred, ca de aceea
De trei ori repetent.

Si a dat chiar si la liceu
Normal, la majorat
Acolo l-am pierdut si eu
Ca n-am nimic rimat.

L-am regasit la facultate
Pe la 30 de ani
Dadea fetitele pe spate
C-un BMW si multi bani

Dar am uitat ceva aici
El nu era vedeta
N-avea nici macar un servici
Ci doar … freca la mentă.