E nopte și totul a fost zdruncinat,
Ca o castană rămasă în coaja țepoasă
Apare pe prispă privind curioasă
A trecut ploaia și totul e mai curat.

Fulgere ascuțite se aprind în zare
Ochiul vioi se ascunde de-al meu
Ai putea vedea rotund curcubeu
E în mine, chiar acum, acum răsare.

Vântul rece scutură florile de măr
Și gulerul ți-l ridici, te-nfiori
Și negrul, griul devin iar culori,
În obraz, pe tot trupul, prin păr.