încă o călătorie glamour prin tavernele părăsite la timp nu va putea să ne schimbe accentul
iată-ne deci la marginea unui univers decorat tandru cu piese de muzeu îmbrăcate în iederă
doar un ucigaș plătit mai lipsește de aici și hazardul desigur
zile întregi și nopți jumătate în fiecare himeră de-a noastră își doarme somnul de veci presimțirea
și instinctul ce s-a vrut într-o vreme felinar pe mările azure străbătute de-a rândul fără întoarceri planificate

o mai curată fereastră ochilor noștri nu vom putea oferi și nici nu ne este brumat îndeajuns timpul pentru desene pe ape
liberă insomnia sechestrat orgoliul fantastici pești cu solzi fosforescenți înoată prin acvariul de toamnă
parapetul pe care l-am construit cu o răbdare sublimă cetății noastre astăzi devine poartă spre raiul mieriul
exilul singura cale spre lumina fluturată drapel delirul cântă aspru matelot pe-o liră din lemn și carne de fragă

să ancorăm deci cu furie și fără de teamă în porturi neprimitoare să dăm foc anotimpului încă o dată
el ne va urma plin de sevă chiar dacă oamenii au să vadă acolo unde e talaz doar cenușă
acolo unde e fructul necopt un strugure plin de sâmburi și de mireasmă
propria imagine spălând trepte care urcă spre cer purpura ei îmbracă târziul și ni-l încântă mereu

am văzut bronzuri celeste am descoperit riduri pe care le aveam de la naștere ascunse în interiorul nostru tăcut
am trăit într-o aripă de pasăre cântătoare și când nu am mai avut nimic de făcut pentru ea
am fugit înspre rezervațiile de fum ale memoriei acolo ne-am așezat pe o piatră albă și am urmărit drumul
pleca de la noi singur și fără prihană era cu siguranță doar încă o viziune bună pentru capătul nopții



ascultă poezia în lectura autoarei