| = drum | Eugenia Reiter [07.Sep.08 13:50] |
| mi-am zis acum vreo luna cand am citit un text pentru fratele tau: "fato, lasa-te de scris cat exista dana banu". la fel mi-am zis si cand am citit zilnicele renuntari. n-am leac:) esti mereu ca o forta in cautarea unei formule, desi s-ar putea ca insasi aceasta cautare sa fie formula personalitatii tale nelinistite... nu stiu. te citesc | |
| = Eugenia, | Dana Banu [07.Sep.08 14:00] |
| uneori îmi vine și mie să spun că dana banu nu mai există de mult...mă opresc însă mereu din drum și mai scriu câteva cuvinte, câteva imagini, câteva litere din ea dincolo de asta... sper că poezia mea de aici ți-a plăcut cât de cât... nia, un cititor ca tine înseamnă mult la casa mea de aici, nu prea știu cum să interpretez semnul tău de lectură...sper că nu te-am dezamăgit, dacă da, îmi pare rău o duminică frumoasă îți doresc cu drag, dana b. | |
| = revin | Dana Banu [07.Sep.08 14:05] |
| m-am grăbit cu răspunsul, iertare... ei, ei, ei, taifunul dana banu...am recitit acum și am înțeles... mult de tot îți mulțumesc | |
| = semn | Irina Vendis [07.Sep.08 14:53] |
| găsesc aici lucruri plăcute vederii "univers decorat tandru cu piese de muzeu îmbrăcate în iederă" "acvariul de toamnă" "am trăit într-o aripă de pasăre cântătoare" "purpura ei îmbracă târziul și ni-l încântă mereu" curgător, textul te poartă cu tangajul unui vas scuturat de valuri până la piatra albă a memoriei de fum. | |
| = Dana Banu | angela spinei [07.Sep.08 15:08] |
Dana câteva zile în urmă aveam în capul acesta al meu o obsesie cu iedera...ceea ce ai scris tu este ce simțeam eu atunci. de unde ai stiut!? iată-ne deci la marginea unui univers decorat tandru cu piese de muzeu îmbrăcate în iederă doar un ucigaș plătit mai lipsește de aici și hazardul desigur. si asta am descoperit riduri pe care le aveam de la naștere ascunse în interiorul nostru tăcut am trăit într-o aripă de pasăre cântătoare și când nu am mai avut nimic de făcut pentru ea am fugit înspre rezervațiile de fum ale memoriei căutăm întotdeauna să ieșim din noi înșine. sau sa intram acolo. cine știe. este clar că aștept de fiecare dată să văd ceva scris de tine. și cred și eu "fato, atat timp cat scrie Dana Banu cineva îți poate mângâia spatele tău zgribulit" citesc, citesc, citesc | |
| = nu știu cum se face dar... | Dana Banu [07.Sep.08 15:19] |
| când mă desfășor prea amplu mă doresc minimalistă, când scriu prea puține cuvinte mă visez larg cuvântătoare...norocul meu sunteți voi, da, da, voi care îmi lăsați semne pentru mers și cuvântat mai departe asta înseamnă că vreau să vă spun: mulțumesc frumos, Irina mulțumesc frumos, Angela cer senin și desigur blând pentru călătoriile voastre pe mările interioare vă doresc dana banu | |
| = Dimineața unui comentariu sau celulele stem ale poeziei | Călin Sămărghițan [08.Sep.08 07:20] |
| Închei această dimineață de poezie cu un gând despre "rezervațiile de fum" ale Danei. E greu să vorbești despre poezia ei, deoarece de fiecare dată trebuie să cobori în miezul scriiturii aceleia, iar acolo te așteaptă un plin "univers decorat" cu piese ce merită toată atenția. Un dulce hățiș de sensuri, dar căruia trebuie întotdeauna să i te smulgi, căci nu-l poți epuiza niciodată. Și ai mereu sentimentul că n-ai spus tot ce-ai văzut. De data asta îl voi ocoli cu bună știință, căci se pretează mai mult unui comentariu de seară, și voi rămâne acum doar la impresia, împărtășită și cu alte prilejuri, că în poezia ei parcă te regăsești întotdeauna, și văd că aceasta este și părerea Eugeniei Reiter de aici și cu siguranță nu numai a ei. Cititorule!, simțind că parcă ea scrie mereu despre tine, înseamnă că ea știe să ajungă la esența și inima lucrurilor, la celulele stem ale poeziei. | |
| = Rectificare | Călin Sămărghițan [08.Sep.08 07:28] |
| Aș nedreptăți-o pe Angela Spinei să nu o amintesc și pe ea alături de Eugenia R., în ceea ce am spus mai sus. | |
| = bună dimineața, Călin | Dana Banu [08.Sep.08 07:44] |
| de multe ori voiam să îți spun...semnele tale dovedesc mereu o apropiere atât de blândă și de reală față de versurile mele încât de fiecare dată când le citesc mă intimidez oarecum și parcă nici nu pot să îți răspund, îmi vine așa, deodată, să tac și să mă bucur în liniște... poezeaua asta mi-a consumat ceva timp și mai ales multă, foarte multă energie, vreau să spun că nu e un text scris la minut, știi tu obiceiul meu de a scrie dintr-o respirare dacă voi ați trecut pe aici înseamnă că a meritat efortul mai știu că iubesc oamenii poate din cauza asta fiecare vers al meu îi poartă în interior chiar dacă de multe ori pare că singura ființă vie sau aproape vie din poeziile mele sunt eu îți mulțumesc | |
| = distingem prin fumul memoriei! | Marius Surleac [08.Sep.08 10:13] |
| Am revenit din nou pe text după căteva citiri repetate în care am incercat să deslușesc nodul cuvintelor. Părerea mea pe moment (că mâine, sau peste câteva zile s-ar putea să fie alta, într-un șir interminabil) este că am reușit să văd o detașare de tot, o introducere într-un univers al amintirilor proprii, care se întrepătrund continuu spre nașterea altor forme - toate acestea în natura întortocheată a memoriei. Ne prezinți aici lumea printr-o fereastră clară a ochilor tăi, cu credințe, cu dorințe, cu aspirații, cu regrete, cu de toate, cu toamnă! Acest poem nu e singur! Cu plăcerea lecturii, Marius | |
| = tinere prieten, | Dana Banu [08.Sep.08 10:35] |
| ți-am mai spus eu...orice interpretare e posibilă atunci când e vorba despre o poezie, important e nu să înțelegi ce vrea să spună autorul ci să găsești rezonanțe cu lumea ta... na, că am ajuns să vorbesc în cuvinte mărețe și să am un ton categoric:)(știi cât de mult mă enervează când mă surprind vorbind astfel) despre detașarea aia ce pot să-ți zic...trebuie cu siguranță să ajungi foarte departe și adânc în tine ca să fii cu adevărat detașat nu doar să pari...drumul e destul de lung(hmm, chestia asta parcă-i ruptă dintr-un cântecel al celor de la Compact:)) și mările sunt de multe ori agitate dar merită, altfel nu văd care ar fi sensul unor zbateri prea lungi printre cuvinte, eu încă nu am ajuns la detașare, mai am de scris n poezele până atunci hmm, azi sunt într-o pasă nasoală, nu am o părere prea bună despre mine...mă duc să mă citesc poate îmi revin:) mulțumesc pentru semnul de lectură, tinere prieten salut | |