poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-04 | | De ce viaţa ta hârtiei albe se vinde mereu? (Daniel Corbu) dar cât mă doare singurătatea asta în criză de idei, într-un spaţiu isteric în care tot ce poţi face este să dormi şi să visezi că eşti Lazăr refuzând învierea ah, versul, acest frumos blestem înnebunind poeţii ah, muza, amazoană lăsându-şi sânul să crească o-cro-ti-tor peste obrazul meu când mi se zbate ochiul a primejdie ah, copiii pământului deschizându-şi gurile cu dinţi de lapte amestecat cu sânge ah, privirile de vin roşu ale singurătăţii sfidând absolutul construind piramide din blocuri de ceaţă ah, versul, acest frumos blestem înnebunind poeţii piscuri pe care zăpezile cuvintelor nu se topesc niciodată ape răzvrătite de propria curgere întorcându-se în propriul izvor secătuit de dor priveşte-mi linia vieţii Charon se plimbă pe marele canal al Veneţiei lacrimi, fără lacrimi suntem doar nişte bulgări aşteptând rostogolirea suntem doar nişte cifre aşteptând pe cineva să ne-adune pentru a fi mai multe guri înfometate suntem doar nişte fire de cânepă într-un război de ţesut şi mă repet şi de ce mă repet repetând repetiţiile pentru nişte metri pătraţi de viaţă eternă cu gura plină de ţărână dintre toţi regii lumii un singur rege a stăpânit cerul şi mă-ntreb: de ce tocmai mie mi-e dat să fiu regele deşertăciunii?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate