poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-17 | |
Când vreau să tac, de ce nu mă-nțelegi?
Și-mbrățișarea-mi curmi când mâinile îmi legi! Și felul meu de-a fi, etern, întors pe dos... Eu de-mi revin, te voi iubi până la os! Optimismul tău mărește pesimismul meu Să ne sincronizăm aici, devine foarte greu, În aspirații suntem inversproporționali Când eu pun plus iubirii, tu îi scoți radicali! Și când îmi zici că mâine mai este, iar o zi Zâmbesc amar căci e-o prostie-ntre prostii! Depresii și dezordine găsești mereu la mine Deci nu-mi vorbi, te rog, de acel utopic ‘Bine’! Eu nu-s ca ei, altele-mi sunt trăirile, stările... Nu folosesc șampon, ci ploaia-mi spală pletele Nu mă îmbrac dupa moda voastră prostească Ci stau gol în fața celui ce vrea să mă privească! Vorbeai de neprețuirea celor ce deținem Dar te-ai gândit că poate nu ne place ce avem? Eu pentru tine aș vrea să fiu doar o concepție Mă aflu aici să simt, fie că-i ură sau decepție! Iar tu? Pentru mine ești un fel de ideal, Ești peisajul văzut de pe cel mai înalt deal, Într-un răsărit plin de rouă și vibrații Catodul și anodul și arcul descărcat al unei aspirații! Lucid mă țin cu greu să stau, delirul-nvinge Și psihedelica-mi iubire ție nu-ți ajunge! Timpul e scurt, eu te conjur : nu aștepta! Daca vrei să râzi, alege acum pe al’cineva! Mi-e greu să mă întorc din căderea-mi lină, Mi-e greu din întuneric să mai văd lumină! Când voi dați ce-i mai scump la preț atât de ieftin Cu regret spun vouă : prieteni n-o să fim!! Și ai să râzi, căci viața merge înainte, zici, Mă bucur pentru tine, dar eu rămân aici! Și am să râd și eu străin, trădată când vei fi De cel cu care perna, din nou vei împărți. În optimismul-ți mare, mare-ți e orbirea! Căci buna ta credință-ți întunecă privirea. Când nu găsim frumosul, mințim despre natură Și tac, căci e mai greu - ușor e a da din gura! Dar nord sunt eu, și Sud esti tu – Unirea noastră-mit - și eu o stiu! De zeci de ore tot vorbim, vorbim, vorbim, Vorbim, dar să fim sinceri : nu ne stim! N-o să mai batem la ochiul nimănui... Nu-ți va sta numele pe buzele oricui... Te vei întinde toata, singură în pat, Începând de azi, cu numele-mi uitat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate