Când vreau să tac, de ce nu mă-nțelegi?
Și-mbrățișarea-mi curmi când mâinile îmi legi!
Și felul meu de-a fi, etern, întors pe dos...
Eu de-mi revin, te voi iubi până la os!

Optimismul tău mărește pesimismul meu
Să ne sincronizăm aici, devine foarte greu,
În aspirații suntem inversproporționali
Când eu pun plus iubirii, tu îi scoți radicali!

Și când îmi zici că mâine mai este, iar o zi
Zâmbesc amar căci e-o prostie-ntre prostii!
Depresii și dezordine găsești mereu la mine
Deci nu-mi vorbi, te rog, de acel utopic ‘Bine’!

Eu nu-s ca ei, altele-mi sunt trăirile, stările...
Nu folosesc șampon, ci ploaia-mi spală pletele
Nu mă îmbrac dupa moda voastră prostească
Ci stau gol în fața celui ce vrea să mă privească!

Vorbeai de neprețuirea celor ce deținem
Dar te-ai gândit că poate nu ne place ce avem?
Eu pentru tine aș vrea să fiu doar o concepție
Mă aflu aici să simt, fie că-i ură sau decepție!

Iar tu? Pentru mine ești un fel de ideal,
Ești peisajul văzut de pe cel mai înalt deal,
Într-un răsărit plin de rouă și vibrații
Catodul și anodul și arcul descărcat al unei aspirații!


Lucid mă țin cu greu să stau, delirul-nvinge
Și psihedelica-mi iubire ție nu-ți ajunge!
Timpul e scurt, eu te conjur : nu aștepta!
Daca vrei să râzi, alege acum pe al’cineva!

Mi-e greu să mă întorc din căderea-mi lină,
Mi-e greu din întuneric să mai văd lumină!
Când voi dați ce-i mai scump la preț atât de ieftin
Cu regret spun vouă : prieteni n-o să fim!!

Și ai să râzi, căci viața merge înainte, zici,
Mă bucur pentru tine, dar eu rămân aici!
Și am să râd și eu străin, trădată când vei fi
De cel cu care perna, din nou vei împărți.

În optimismul-ți mare, mare-ți e orbirea!
Căci buna ta credință-ți întunecă privirea.
Când nu găsim frumosul, mințim despre natură
Și tac, căci e mai greu - ușor e a da din gura!

Dar nord sunt eu, și Sud esti tu –
Unirea noastră-mit - și eu o stiu!
De zeci de ore tot vorbim, vorbim, vorbim,
Vorbim, dar să fim sinceri : nu ne stim!

N-o să mai batem la ochiul nimănui...
Nu-ți va sta numele pe buzele oricui...
Te vei întinde toata, singură în pat,
Începând de azi, cu numele-mi uitat.