poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-17 | |
îmi spunea că fața mea se sălbăticește
mă și văd cum intru în faza licantropică și toate mimicile inventate de oglinzi se târăsc într-una singură cerul e verde luna e un măr acrișor luna e frumoasă ca o rață cu portocale așa cum mi-o aduceam aminte dintr-o carte și acolo unde se încheagă întunericul se aude tropot de cai o herghelie hermeneută potcovită cu plumb când am fost copil am aruncat aurul părinților din dorința ascunsă de a fi iubit seara în pat mă legănau zânele îmi torceau cu fir de aur fiecare povestea găseam în mine un mosorel unde înfășuram cuvintele nopțile se legau una de alta soarele era doar o punte între vise între două lumi mai era orez cu lapte și dulceață de vișine odată luna a fost mai bine de o săptămână roșie ca orzul pe un cîmp de luptă zicea tataie că e anotimpul strigoilor nu plângeam dar în mine aveam un fior tare un fel de sâmbure de teamă ce se înfigea în mine factorial nu te teme copile zicea iezii imaginației își unesc cornițele tu îți vei purta dragostea pe frunte și fata cu trup de abur și respirație de înger va veni să îți aducă apă uite așa privirea ta cabalistă va trece dincolo de subînțeles și fraged ca o budincă de mic te pregătești înfruntării aștept de atâția ani acum se apropie infinitul se înfășoară în sine și nu e nici bici de foc nici umbră efemeră nici cuvânt nici sens nu e diametrul cercului nu sunt colțurile șase ale stelei nu e împărțitul în patru al sufletului și totuși există un timp cînd miroase a fagure atunci vine ființa fantastă animalul căruia nicio citire nu a știut să-i spună numele adevărat aștept cu trupul de aer și multă noapte sub unghii și sunt gata să lupt nu port măști și totuși simt șapte straturi de piele pe față de parcă caut derostirea unui set de principii un cod al cuvintelor imperfectibil va brăzda în tine ca un plug ca un corn de inorog aplicăm rotiri de ochi cu gust de porumb copt roua îmi scânteiază pe piele în poieniță e un cearceaf cu pinguini de vară mai dansează un motan tărcat și nisipurile de aur din flacăra lumânării din cer coboară o bucurie un miros de cer senin o ploaie cu puf de păpădie multicolor boncăluitul falnicului necunoscut despică inima copacilor de zahăr în nucile verzi se trezesc amintiri de când dumnezeu era copil și avea mâinile murdare de tanin mă întind apoi cad într-o piscină de abalienare temporară cu buricele degetelor abandonându-se gratuit între cutele unui geamăt în curând genele uriașe ale somnului îmi acoperi gura și viața se va încrucișa ca un alfabet scurs într-o carte la răsăritul ochilor sabaca amintirilor tale pe piele strălucește a cale spre sfințenie
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate