Cismigiu al iluzoriilor mele bucurii
mi-e dor de realitatea de a fi
Si doar prin tine regasesc ,
o liniste eterna si-mi doresc ...
Aievea sa revad cum lacul -
pe care niciodata pan'-acum l-am mai zarit
atat de dornic de traire ca la inceput -
Sta straja sutelor de ani ,
Ce vor mai trece si au mai trecut.


Nu vreau ca frunza care-abia acum'-a prins culoare
Sa fie un ecou far' de sfarsit
Al zilelor cu o dorint'-amara
de infinit...


Dar vreau ca timpul care trece
Sa te gaseasca iar si iara fericit ;
Si noptilor ce te-or petrece , le spun ,
sa te vegheze inc'-un pic ,
Pan' la eterna zi cea ultima
a finelui de Mai .