te ( mai ) citim pe ecrane reci cu lumina albastră
codrii și lacurile strălucesc în photoshop
Luceafărul este redus la un hyperlink
pe care îl accesăm grăbiți
între două notificări

tu ai vorbit cu timpul
ca și cum ar fi fost o rană deschisă
noi îl comprimăm în fișiere
și-l punem deoparte în cloud

pentru tine, limba era o patrie
la noi, cuvintele sunt obosite,
se așază strâmb în propoziții
și cer pauze lungi
ca niște muncitori fără ideal.

ai fost probabil prea mare și prea singur
pentru mulțimea care te rostește acum
doar la sărbători.

nu te întreb nimic
doar îți spun că
din când în când
un vers de-al tău
ne oprește
din a deveni complet idioți.