astăzi nu rătăcește nimeni,
azi suntem precum patru pinguini buimaci,
care alunecă prin iarna plouată oltenească
pe lângă superbradul lăudat
ce își fac cu ochiul „hi-hi!” fără motiv,
fiindcă ei se amuză cum motivele sunt supraevaluate

iarna nu mai e frig, nuuu
e o discotecă udă cu umbrele colorate,
în care visăm că fulgii dansează moonwalk
și se lipesc de noi
ca niște confetti hiper-fericite

dar aventura începe pe bune
când ajungem în mall-ul Promenada:

patru pinguini buimaci
care-și pierd șosetele imaginare prin magazine,
căutând spiriduși cu voie bună,
alunecând printre vitrine
ca niște vedete fără buget,

iar cravata galbenă „flutură prrrr
ca un ventilator fericit”,
dând din ea de parcă ar striga:
„Hei, vedeți-mă, eu sunt starul serii voastre!”

-„Frig?”
- „Nu, e doar o iarnă craioveană
cu umbrelă și figuri vesele!”

la târgul de iarnă nu se poate intra ușor,
prea multă reclamă ne urlă-n urechi „CUMPĂRĂ-MĂ! CUMPĂRĂ-MĂ!”,
așa că ne luăm câte o cravată galbenă,
cravata lui Celibidache,
unde fiecare pas e dirijat,
fiecare lumină țipă „BRAVO!”,
și fiecare zâmbet primește aplauze
la scenă deschisă.

dinozaurii au murit de plictiseală,
dar noi trăim de amuzament.
cineva trebuia să dea restart la bucurie.

și totuși, pentru o secundă ne oprim:
„dacă într-o zi uităm să mai fim copii?”
întrebarea sare ca o bilă pe gheața imaginară
și se pierde în aer,
iar liniștea ține fix cât un clipit

Suflet -n suflet rătăcind
viața ni se rostogolește ca o minge uriașă,
verde, lucioasă, boing-boing!
în jur, nimeni nu cade în gaură -
toți sar, chițăie,
și se trezesc în mijlocul orașului strigând:

„Hei! Lumea tânără e rotundă și veselă!
Să rămânem mereu tineri!”

iar în final,
cravata galbenă se leagănă ușor,
și patru inimi fac hula-hop de bucurie,

iarna, uimită,
își dă jos mănușile,
și începe să râdă cu noi -
patru pinguini în Promenada,
jucându-se ca și cum
ar fi inventat lumea.