am pitici pe creier
cred că e o întreagă armată acolo trăgând cu ochiul la visele mele
mai ales la cele deocheate

dis de dimineață se aliniază de la stânga la dreapta lobului frontal
și în semn de salut
își pocnesc călcâiele de nervii mei încă somnoroși

îmi beau cafeaua
imediat încep să defileze frenetic prin materia cenușie
să tropăie ca niște miriapozi bezmetici cu bocancii lor minusculi
și fără șireturi

deja împrăștiați prin cele două emisfere urcă
și coboară
în tranșeele sofisticate capitonate cu serotonină
fără măcar să aibă habar că îmi calcă în picioare
fericirea

după-amiaza au program de voie
jonglează cu neuronii și-i trag de sinapse
până îmi plesnesc băierile și așa fragile ale memoriei recente

piticii mei de pe creier sunt mulți,
cu bocanci minusculi și fără șireturi,
mai mulți decât licuricii fosforescenți ai unei nopți de vară
în Delta Dunării


slavă Domnului că seara adorm și ei
odată cu mine