când nu voi mai fi,
într-un moment oarecare al lumii,
nu se va micșora timpul,
nu vor fi stele căzătoare, nu se vor uita-napoi
nori și păsări,
ci doar aceste dragi icoane.
trenurile vor veni la timp ori vor întârzia
(nu pentru mine, nu din cauza mea),
satul își va aprinde luminile seara,
își va trezi chiriașii în zori,
frunze vor cădea ori crește,
unul pe altul, ca de obicei, anotimpurile
se vor căuta.
când nu voi mai fi, voi ști cu-adevărat
că n-am fost nicicând singur,
bunii, străbunii vor fi și mai buni,
și, împlinind cuvinte sfinte,
pe vlăstarul nou, cu dragoste,
îl vor adăuga.

când nu voi mai fi,
ca la sărbătorile creștine,
moartea se va duce,
iar copilăria
nu se va sfârși.