poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ acestui tânăr ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-08-24 | |
făceam doar un pas în afara pragului
și acolo era tanti mimi ca o amintire dintr-un desen animat vechi și drag eram singure amândouă eu, tânără și nouă în oraș, ea bolnavă, uitată de lume așteptând să se întâmple ceva orice mereu când ajungeam la ea se făcea, ca prin miracol, ora cinci și începeau să bată clopotele mănăstirii de alături intram cocoșată în camerele scunde cu o tavă mare și fierbinte și mă ruga să o duc peste tot ca binecuvântarea de bobotează fericită, cu ochii umezi ,,hai vino și pe aici, prin dormitor să miroasă în toată casa" ,,am venit cu prăjitura săracului, tanti mimi așa cum îi plăcea bunicii mele să spună" era cea mai dulce prăjitură cu două plicuri de amoniac ca un drog care îți amorțea orice durere cu gem, multe gălbenușuri și nucă prăjită pentru seri singuratice când nici surorile bătrâne, nici sfinții nu răspund pe mobil sau fix priveam cum ningea ca surâsul unui prunc și clopotnița grea se auzea prelung, solemn iar femeia îmi spunea mereu ca un deja-vu amenințător dintr-un film de groază și mister ,,am rămas singură pe pământ, diană mamă am rămas singură, diană" îmi șoptea de parcă eram copilul ei pe care nu l-a avut niciodată și suspina, strivind cu amărăciune gândacul care se ducea spre cutia de cafea după ce am povestit vreo două ore, ca de obicei nu m-am îndurat să iau nici tava nici ce rămăsese din prăjitură în ziua aia, deși a insistat tava era inutilă pentru ea nu mai avea putere să frământe un aluat m-am tot dus o vreme așa cu copturi pufoase, vanilate dar săptămâni bune am evitat alte întâlniri pentru că îmi amintea de ploi și eu aveam ploile mele deja era o femeie care pur si simplu îmi amintea de ceva de care îmi era frică uite, a murit mortul, trece pe aici! striga nepoata mea, strângându-mă puternic de mână atunci am simțit zăpada până la piept clopotele băteau fără încetare și perdelele lui mimi nu se mișcau la fereastră și stăteam acolo ca un copil cu mustrări de constiinta cu alt copil de mână, simțind cum fiecare secundă din lumina zilei de iarnă se scurge în univers ce mult mi-am dorit să fie ea acasă atunci tocmai când intrasem în bloc se auzea cum cineva bătea un cui în fereastră și acolo perdeaua era înlocuită-n grabă cu o pânză pe care scria cu cretă albă numele femeii care mânca prăjitura săracului de la mine tanti mimi o amintire ca dintr-un desen animat vechi și drag iar de atunci iernile nu au mai fost la fel
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate