poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ atelierul unui portretist nonconformist ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-08-01 | |
Nu-s ce-ai visat când mă țineai în brațe,
Dar sunt mai mult decât un vis pierdut, Un copil, ce din piedici să se-nalțe, Să nu se teamă-n lume, ci să fie un început. Mi-ai spus cândva că omul nu-i haina scumpă, Doar ce păstrează-n piept când dă totul jos, Am luat cu mine vorbele-ți în lampă, Le-am scos când viața s-a vrut pe dos. N-am fost perfectă, dar am luptat, Am rătăcit mereu cu un dor ce apasă, Și-am înțeles că tot ce-am căutat Era în tine, mamă, tainic și acasă. Azi zâmbesc din plin, fără mască, Am cules iubire, pașii mi i-am strâns, Și tot ce-am fost cândva, marea să zdrobească, S-a risipit... în locurile ce am plâns. Și nu de dor, ci de lumină vie, De cât de mult mi-ai fost, fără de glas, Sunt aici, nu doar să-ți spun „mi-e bine”, Ci să-ți arăt că-n tot ce sunt... tu ai rămas.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate