Sunt un ocean strunjit de resemnare,
De când simțirea tută mi-ai zdrelit,
Catapultat cândva spre infinit,
Mă anchetez în ochi de căprioare
Ce pasc imașul unui simplu mit
Intrat definitiv în hibernare,
E vara cum o iarnă de culoare,
N-am aer de când tu mi l-ai strivit,
Și nu mai știu de unde am pornit
Și când am sufocat acea candoare
Ce ne sculpta edénul din mirare,
Departe de-nceputul azi sfârșit;
Săgeata morții, iat-o-n cord, înfiptă,
Iubirea noastră doarme într-o criptă ...

12.07.2022