Tu îți dai seama că
Te-am iubit pentru că
Te-am visat altfel decât
Ești cuprinsă-n cuvânt?

Îți dai seama că fiecare
Smulgere a ta din inima cărnii
E pentru mine exteriorizarea
Parfumului trupului tău?

Operație pe viu a
Inimii ce nu mai poate
Lovi cu bătaia ei în poartă
Spre a înflori în sângele care
I se întoarce din departe.

Căderea din ceruri
Pentru care, ca un cor,
Privirile prind întinderea
Trupului în care înrădăcinate
Își împământenesc fulgurat
Începutul golului lor
Dezgolit de înalt.

Ca peste sfârcul sărat
Al sânului tău unde am pus
Primul sărut și plus articulat
Unui minus pe interior...

Îți dai seama!?...

Te-am visat înainte
De a fi devenit carnea
Pământului pe care te-ai
Întins ca umbra din lumina
În care te stingeai când
În ochi mi te pierdeai
Căzând din înalt.