În mine-i focul cel mai viu.
Dar nici n-am cerut eu viață...
Nici n-am vrut să fiu fragil,
N-am vrut inima de gheață.

Înainte-i un pustiu.
Nici n-aș cuvânta „speranță”
Nici măcar n-aș vrea să fiu
Dar nici el n-a cerut viață.

Ca un spin îi simt surâsul,
Nu mai pot spăla cu vin.
Mor de chin, nu-mi trece plânsul
Mă gândesc să nu mai vin.

Fumusețea ta de înger,
Mă tot ține pe pământ.
Îți doresc, mai mult, mai bine.
Cine-s eu să nu mai plang?