de sâmbăta morților,
să privim la fețele albe ale celor
care s-au dus
să ne amintim de ei ca de niște petreceri consumate
cu mâncare și vin
să ne îndestulăm
la porțile unde nu se vede nimic,
de-am întinde mâna către ei
cred că am putea să-i atingem
dar ei sunt atât de timizi,
nu-i interesează averile noastre
doar îngrașă fânațele sau se cernesc cu cenușă
peste vreun râu.