Ce înflăcărată e dorința
Când în piept te mistuie un foc
Și rămâi singur cu credința
Că cei ce pleacă poate se întorc.

E un drum pentru fiecare,
Prea dureros, e gol și prea amar,
Te naști, ești gata de plecare,
Spre moarte mergi și totu-i temporar.

Întrebări apar, răspunsuri nu-s,
Gânduri grele îți apasă firea.
O fi ceva dincolo de apus
Mai dulce decât amintirea?

Și când ne vor plânge cei rămași,
Le vom curge lacrimi pe obraji,
Căci pentru noi va fi durerea
Mai dulce decât este mierea.


Rămas bun, o să ne mai vedem
La o cafea, să îmi povestești
Pentru că timp destul o să avem,
Când eu voi fi acolo unde ești.