poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-10-11 | |
i-am văzut pentru o clipă pe Bacovia, Minulescu
alergând cu o viteză fantastică după Labiș care alerga și el cu o viteză fantastică după căprioara lui în urma lor alerga de-acum o gloată de daci viteji ai lui Decebal Mihai Viteazul, Baba Novac li se alăturaseră urmărind împreună căprioara cu o viteză atât de mare încât la un moment dat se transformaseră în lumină în steaua lui Eminescu pe care azi o vedem și nu e se ridicau din valuri sihaștrii ca o coloană a infinitului pe ape atrasă de înalt împăcând cu lacrimile sufletului lor și tină și lumină apoi au început să răsară din trunchiul acesta ca o coroană de rugăciuni cu mâinile crengi, ochii văzduh, inima și genunchiul plecat toți monștrii sacri ai acestui neam țâșneau ca niște izvoare udând trupurile noastre secate sterpe de iubire încât despărțiserăm cu ele apele de ape vom mai rămâne o vreme suspendați între cer și pământ până vom fi parte din trupul acestui pom plin de viață și de cunoaștere cu rădăcinile bine înfipte în norii pufoși ca niște șomoioace de vată înveliți în cerul ca un staniol respirăm ploaia ce urcă agățându-se prin noi de valuri cerul va fi adâncul nostru marea, înaltul ei seara ne vom face cuib în gândul mamei adormind ca o rugăciune pe buzele ei până atunci îl vom rupe în mâini, ca pe-o pâine pe Nichita și pe toți ceilalți ca el
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate