Mi-e dor de o ninsoare pământeană
De un boboc de floare, de o rază de soare
De raza lunii îmi este dor.
Ce n-aș da să strâng în brațe
Florile iubirii
Să te văd zâmbind.
Pe străzi trec oameni,
Dar eu nu-i văd.
Am gândul doar la tine
Suspin de dor și mă alin
Cu un cuvânt divin.
Pe buze mi-a rămas
Demult uitarea unei vieți
Am rămas să aștept un tren
Ce în altă viață mă va duce
Am stat mut când mi-ai adus
un ghiocel în prag de primăvară.
Toate se vor duce rând pe rând
Așa cum totul se va duce
Într-o vară.